Gheorghe Rada, virtuozul viorii cu goarnă

Născut în localitatea Coșdeni din județul Bihor, Gheorghe Rada a fost un interpret popular și meșter al viorilor cu goarnă, activând și ca instrumentist al Orchestrei Populare „Crişana”.

Gheorghe Rada s-a născut în 1932 și a încetat din viață pe 26 noiembrie 2020.

A învăţat să cânte la vioară (higheghe) de la bunicul şi tatăl Petru, muzicanţi cunoscuţi pe Valea Videi. Din 1945, împreună cu fraţii Aurel şi Ioan a cântat la horele de duminică orgaizate în bătătura caselor, la petrecerile care finalizau clăcile de tors cânepa, de desfăcut porumbul sau de seceriş, la colindatul şi buciumul turcii de Crăciun şi Anul Nou, dar şi la nunţile din zonă.

În 1957 s-a căsătorit cu Elena Podilă, care-i va aduce pe lume trei copii: Ana, Cornelia şi George, băiatul călcându-i pe urme – astăzi este membru şi solist al Ansamblului Profesionist „Crişana” din Oradea. Repertoriul original, tehnica şi virtuozitatea interpretării cântecelor de joc l-au recomandat ca prim solist, apoi concert maistru, dirijând orchestra o lungă perioadă de timp.

Gheorghe Rada a reuşit prin talent şi dăruire să dobândească calităţile de compozitor, dirijor şi solist instrumental. Dintre suitele de dansuri bihorene, amintim „Cimpoiul ‘’, „Ceasul” etc. A cules şi a notat circa 300 de melodii instrumentale de joc din toate zonele folclorice ale judeţului Bihor. Rada Gheorghe a fost şi un consacrat meşter popular, un creator recunoscut în făurirea viorii cu goarnă. Viorile cu goarnă confecţionate în atelierul propriu au avut şi au căutare atât în ţară, cât şi în străinătate, datorită calităţii instrumentului în sine, atât ca materie primă, formă, cât și datorită sunetului muzical emis de acesta.

În 1998, a primit titlul de membru al Academiei de Arte Tradiţionale din Sibiu.

„Diplomă de Exelenţă” pentru promovarea şi valorificarea folclorului muzical bihorean în ţară şi peste hotare, oferită de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, în cadrul proiectului „Pro Meritis”.

„Culoarea inconfundabilă a artei lui Gheorghe Rada rezidă şi în stăpânirea exemplară a numeroase artificii de mare efect, acordat sub sau peste diapazonul obişnuit, pentru a obţine efecte sonore speciale şi alte soluţii inedite.” Constantin Stancu în Interpreţi îndrăgiţi ai căntecului românesc, Piteşti, 1995