Frederic STORCK, sculptor, cronicar de artă, profesor

Frederic STORCK s-a născut la Bucureşti, in anul 1872 si a încetat din viata tot București, in anul 1942.
A avut patru copii, trei din ei decedând la scurt timp după naștere.

A mai rămas doar cu Johann Ludwig Karl, cel care a fost cunoscut mai târziu în România sub numele de Carol Storck.
Frederic Storck s-a căsătorit în 12 martie 1909 cu pictorița Cecilia Cuțescu.

În anul 1888 s-a înscris la Școala de Belle Arte din București la clasa profesorului de sculptură Ion Georgescu.
Aici a fost coleg cu Ștefan Luchian, Ipolit Strâmbu, Alexandru Satmari, Constantin Artachino și Kimon Loghi.
Perioada de studii de la București s-a încheiat în anul 1893. Ca urmare, Frederic Storck a plecat în Germania și s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din München.
Aici a studiat sculptura cu Wilhelm von Rümann, în primii doi ani de studii fiind sponsorizat de familia generalului Vlădoianu.

Opera lui Frederic Storck este caracterizată de o împietrire armonioasă dintre elementele tributare clasicismului cu cele moderniste.
Artistul a practicat o artă moderată ca viziune, cu ușoare stilizări, în care a urmărit eleganța compoziției, expresia lăuntrică și perfecțiunea formei.
Frederick Storck a participat la Expoziția Universală din anul 1900 de la Paris, unde a primit medalia de argint pentru lucrarea „Aruncătorul cu piatră„, medalie care se află astăzi în colecția Muzeului Stork din București.

În data de 3 decembrie 1901, Gheorghe Petrașcu, Ștefan Popescu, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu și Frederic Storck, împreună cu Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, au pus bazele Societății Tinerimea artistică.
Artistul a fost membru fondator al Societății Numismatice Române. El a confecționat o mulțime de plachete și medalii, la Muzeul Storck regăsindu-se numeroase dintre ele, precum și multe din schițele care au stat la baza conceperii și realizării lor.
În anul 1906, Frederic Storck a fost numit ca profesor la Școala de Arte Frumoase din București. Pentru început a ocupat catedra de desen și modelaj, ulterior catedra s-a împarțit în două, cea de desen revenind lui Storck și cea de modelaj lui Dimitrie D. Mirea, fratele pictorului George Demetrescu Mirea care era pe atunci directorul școlii.

Lucrări monumentale:
Constantin Codrescu (doctor, bust), Spitalul „Elena Beldiman”, Bârlad, România;
Gigantul, Parcul Carol, București, România;
Mihai Eminescu, Parcul Central, Galaţi, România;
Familia Storck (monument funerar) și Karl Storck (sculptorul; efigie), Cimitirul Evanghelic, Bucureşti, România.

Cu ocazia pregătirilor în vederea participării României la Expoziția internațională din 1906, perioadă care coincide cu intrarea lui Frederic ca profesor la Școala de Arte Frumoase din București, a primit comanda de execuție a uneia dintre statuile Giganții, înaltă de 3,5 m, care este amplasată în prezent în Parcul Carol I din București. Comanda i s-a datorat doctorului Constantin I. Istrati, un personaj deosebit de influent în acea epocă.

Realizează numeroase alte portrete și busturi: 1897 – Autoportret (bronz), Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Macedonski, Anastase Simu, Regele Carol I al României, Regina Elisabeta, Friedrich von Schiller, Johann Wolfgang von Goethe, Alfonso Castaldi, Florica Condrus.

Lucrări în colecții publice:
Muzeul de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, România (Colecţia de Artă Plastică „Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu Storck”);
Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, România;
Palatul Culturii, Iaşi, România;
Muzeul de Artă, Constanţa, România;
Muzeul Naţional Peleş, Sinaia, România.