Castelul Teleki, Uioara de Sus, Alba

Castelul a fost construit în 1290, în cel mai înalt punct din zonă. Construcția medievală este amintită în documente pentru prima dată în anul 1290, sub numele de „castelul nou”, îndicând existența unei fortificații mai vechi pe același amplasament, probabil din secolele al X-lea sau al XI-lea.
Din castelul de la 1290 se mai pot vedea ruinele unui turn pentagonal situat în colțul de nord-est al noii construcții, care era probabil vechiul donjon al fortificației medievale.

Complexul Teleki mai cuprinde ruinele bisericii romanice, datată în jurul anului 1300, din care se mai păstrează zidurile de cărămidă cu clopotniță. La etaj, clopotnița are ferestre cu capiteluri cubice. De-a lungul timpului, și ea a suferit mai multe modificări.
În anul 1649, domeniul de la Uioara este donat familiei Mikés. Cu această ocazie, târgurile sunt mutate la Zăbala (reşdinţa principală a familei), iar aşezarea îşi pierde rangul de oraş.

În anul 1742, reședința este reconstruită în stil baroc. Singura sursă de informații cu privire la felul în care clădirea ar fi arătat în secolul al XVIII-lea o reprezintă un tablou realizat de Joseph Neuhauser în 1791, aflat astăzi la Muzeul Național de Artă din Cluj.

In timpul Revoluției din 1848 edificiul este incendiat, fiind distrus in mare parte. Domeniul rămâne in proprietatea familiei Mikes pana in anul 1854, cand este cumpărat de contele Miko Imre, guvernator al Transilvaniei si fondator al societății muzeului Ardelean.
După stingerea familiei Mikó, castelul intră în posesia familiei Teleki. În urma naționalizării, domeniul a fost împărțit, grădina a fost distrusă, iar reședința a adăpostit diverse funcțiuni, ultima fiind aceea de fabrică pentru decorațiuni de Crăciun.