Henrieta DELAVRANCEA GIBORY, pictor, arhitect

Henrieta Delavrancea Gibory s-a născut in anul 1894 si a încetat din viata in anul 1987. A fost cea mai mică dintre cele patru fiice ale scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Alături de Horia Creangă, George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu, face parte din generația de arhitecți care a avut o contribuție importantă la formarea școlii de arhitectură modernă românească.

Se face cunoscută prin construcţiile de la Balcic, unde stilul balcanic este asociat cu elemente din arhitectura internaţională.

Alte lucrări ale sale sunt Conacul Eustaţiu Stoenescu din Drăghiceni, unde a folosit ca model casele ţărăneşti: pridvorul cu intrare în beci, prispa, stâlpii de lemn cioplit, iar în Bucureşti, Casa Cantuniari, Casa Prager, Casa Arapu sau Casa Vâlcovici, cinci biserici, palatul prinţului Nicolae din Snagov, Consulatul Franţei din Bucureşti.

Henrieta Delavrancea-Gibory a proiectat şi construcţii de interes public din Bucureşti, cum ar fi Institutul de Igienă şi Sănătate, Institutul de Oncologie, Spitalul Fundeni, Spitalul Filantropia, Cinema Capitol şi Halele Obor, Prefectura din Oraviţa, precum şi blocuri de locuinţe pe străzile Pictor Iscovescu şi Brezoianu din Capitală.