Casa memorială Emil Racoviță, Vaslui

Conacul „Emil Racoviţă” este un ansamblu de monumente istorice compus din corpul vechi, corpul nou, ruinele beciurilor și parcul cu arbori seculari.
Aici sunt expuse obiecte legate de viaţa şi activitatea savantului, dar şi de perioada în care a participat la expediţia în Antarctica, pe vasul „Belgica”.
Colecția include trusa de călătorie, hârți cu traseul expediției, desene, diapozitive şi fotografii realizate de Emil Racoviţă la Polul Sud, fotografii şi obiecte specifice cercetării peșterilor, sabia şi bicornul său de academician, fişe de observație privind fauna şi flora arctică, lucrări științifice, conferințe susținute de Emil Racoviță.
Conacul a fost ridicat în secolul XIX de către părinții lui Emil Racoviță, Gheorghe şi Eufrosina, pe o moșie de 1.000 ha de teren arabil și 500 ha de pădure.
Deși academicianul s-a născut la Iași, acesta este locul copilăriei sale.

În 1958 a fost organizat muzeul memorial, iar din 1980 se află în administrarea Muzeului Judeţean Ştefan cel Mare din Vaslui, funcționând ca secție a acestuia.
Expoziţiile sunt împărţite în trei mari categorii: viaţa şi activitatea lui Racoviţă, expediţia antarctică şi Emil Racoviţă – fondatorul biospeologiei. Pe lângă expoziţia dedicată acestui savant, în muzeu, se află şi câteva colecţii dedicate lui Grigore Th. Popa, unul din reprezentanţii Şcolii de Anatomie Funcţională, şi lui Emil Condurachi (arheolog, istoric, specializat în istoria antichităţii).
Emil Racoviţă a fost savant, speolog, explorator şi biolog, activităţile sale ştiinţifice fiind de un real ajutor pentru România şi pentru întregul mapamond.
S-a născut în anul 1868, în satul Surănești (al cărui nume a fost schimbat ulterior în Emil Racoviţă), urmând primele cursuri de şcoală în Iaşi, sub îndrumarea învăţătorului Ion Creangă.
După ce a terminat liceul, a plecat în Paris unde a făcut Facultatea de Drept, aceasta fiind dorinţa tatălui său, Gheorghe Racoviţă.
Însă în acelaşi timp a urmat şi Şcoala de Antropologie şi apoi Facultatea de Ştiinţe din cadrul Universităţii Sorbona.
După ce a terminat şcoala, s-a angajat la laboratoarele Arago din Banyuls-sur-Mer, unde a făcut numeroase scufundări pentru a realiza studii despre viaţa subacvatică.