Silviu CATARGIU s-a născut la Capul Codrului, Suceava, in anul 1939 si a incetat din viata la data de 17 ianuarie 2016, la Galați
In perioada 1959 – 1965 a urmat Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, cu profesorul Romul Ladea, Cluj-Napoca.
În 1965 s-a stabilit la Galaţi, oraş unde şi-a întemeiat o familie şi unde timp de peste 30 de ani a activat ca profesor la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” şi la Şcoala Generală nr. 29 „Sfânta Ana”. O perioadă de câţiva ani a fost şi inspector la Comitetul de Cultură şi Artă al Judeţului Galaţi.
Silviu CATARGIU a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastice din România.
Manifestând un interes deosebit pentru finisarea lucrărilor, înţelegând că arta nu este numai reflectare, ci şi expresie şi invenţie, Catargiu a ştiut să-şi adecveze tehnica materialului sculptural şi calităţile acestuia la conţinutul pe care l-a dorit să-l comunice.
Lucrări monumentale:
1967 – Bachus (piatră), Focșani, Vrancea;
1972 – Aurora (piatră), Măgura, Buzău;
1976 – Pasărea apelor (metal), Faleza Dunării, Galați;
1977 – Chemarea zborului (metal), Faleza Dunării, Galați;
1980 – Vasile Alecsandri (bust, piatră), Braniștea, Galați;
1989 – Icar (inox), parcul Muzeului de Artă Vizuală, Galați;
1991 – In memoriam (metal), Galați;
1999 – Petru Rareș (bust, bronz), Cuca, Galați;
2003 – Rugăciune (marmură), Galați.
Alte numeroase, foarte numeroase, sculpturi concepute pentru interior se află în numeroase colecţii de stat şi private din ţară şi din străinătate (Polonia, Grecia, Franţa, Germania, Belgia, Canada, SUA).
„Format la şcoala marelui sculptor Romulus Ladea şi atent la înnoirile moderne aduse în sculptură de George Apostu, Gheorghe Iliescu-Călineşti, Constantin Popovici, Ovidiu Maitec ş. a., Silviu Catargiu s-a remarcat încă de la începutul carierei printr-un discurs plastic bazat pe pătrunderea sensurilor majore ale existenţei, transpunând în materiale definitive (lemn, marmură, piatră, metal) unele teme eterne ale artei („zborul”, „geneza”, „devenirea”, germinaţia), dar şi altele ce ţin de realitatea istorică şi socială a României”, Corneliu Stoica.
In anul 1992 a fost distins cu Premiul Hyperion, Galați, iar in anul 2004 a primit Medalia Meritul Cultural clasa I, București.
