Nicolae ROŞU s-a născut la Bucureşti, in anul 1943
In perioada 1962 – 1968 a urmat Facultatea de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secţia Sculptură, prof. Rudolf Bedy, Bucureşti; 1968 – Master în domeniul Artelor.
In 1973 renunţă la cetăţenia română şi se stabileşte la Straubing / Germania.
1970 – 2014 – Expoziţii în diverse oraşe europene; 1977 – Reprezintă România ca sculptor în cadrul Zilelor Culturii Române în Dortmund, Germania.
Lucrări în spaţii publice:
1958 – Gheorghe Lazăr (bust, ipsos), Liceul „Gh. Lazăr”, Bucureşti;
1959 – George Enescu (bust, ipsos), Liceul „Gh. Lazăr”, Bucureşti;
1960 – Gheorghe Lazăr (bust, ipsos), Liceul „Gh. Lazăr” (cu ocazia centenarului liceului), Bucureşti;
1966 – 5 Basoreliefuri (instalaţii metalice), Casa de Cultură, Giurgiu;
1968 – Familia, Costineşti, Constanţa (lucrarea de diplomă);
1969 – Fete, Bucureşti;
1970 – Casa de Cultură (lucrare dispărută), sector 6, Bucureşti;
– Familia (calcar), Măgura, Buzău;
– G. Călinescu (bust), Liceul „G. Călinescu”, Bucureşti;
1971 – Maternitate (marmură), Parcul Central, Arad;
1972 – Catedrală (lucrare dispărută), Parcul Titan, Bucureşti;
– Copacul vieţii (basorelief), Târgu Jiu, Gorj;
1976 – Pereche bavareză (ceramică), Count Arco Brewery, Osterhofen, Germania;
– Relief (ipsos), The Castle of Count Ulrich von und zu Arco Zinneberg, St. Martin, Austria;
1977 – Saint Nepomuck (ceramică), Chaplains House, Count von und zu Zinnebergs Castle, Moos, Germania;
– Cathedral 1 (colecţia privată Harald Wicke), Passau, Germania;
1979 – Industrie und Handelskammer, Altötting, Germania;
– Industrie und Handelskammer, Mühldorf, Germania;
– Palat St. Martin, St. Martin, Austria;
1980 – Fântână (granit bavarez), Camera Comerţului, Altötting şi Mühldorf, Germania;
1984 – Statuia grafului von Preysing (reconstrucţie după fotografii istorice), Plattling, Germania;
1985 – Fântână (marmură de Carrara), Raiffeisenbank, Neufahrn, Germania;
– Fântână (basorelief de cupru şi marmură de Carrara) Raiffeisenbank, Eggmühl, Germania;
– Semn (teracotă), Osterhofen, Germania;
1999 – Sylphe (marmură de Ruşchiţa), Tenerife, Spania;
2000 – 1×7 (marmură de Carrara), Charlotte, Nord Carolina, SUA / AAC inc.
Premii şi distincţii:
1957 – Premiul al III-lea, Sala Dalles (15 ani), Bucureşti;
1969 – 1971 – Bursa „Frederic Storck” a Uniunii Artiştilor Plastici din România;
1970 – Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Sculptură acordat grupei Măgura.
