Nicolae Răzvan MINCU, sculptor, artist plastic, scriitor

Nicolae Răzvan MINCU s-a născut in anul 1955, la București.

In anul 1982 a absolvit Facultatea de Construcții Civile.
Din 1970 urmează studii de artă în particular pentru ca, începând din 1990, se să ocupe exclusiv de arta plastică și literatură.
Din 1994 este membru titular al Uniunii Artistilor Plastici din București.

Sculptură publică monumentală: China, Taiwan, Korea, Spania, Turcia, Bulgaria, Italia, Romania, Franța, Olanda, Israel, Elveția, Danemarca.

Premii și distincții:
1998 – Premiul Special al Juriului – Simpozionul internaţional de sculptură, Brientz, Elveţia.
1999 – Premiul al II-lea – Simpozionul internaţional de sculptură în granit, Ichon, Korea
2001 – Premiul al II-lea – Simpozionul internaţional de sculptură, La Châtre – Franţa
2002 – Premiul de Excelenţă – Simpozionul internaţional de sculptură (pentru Parcul Olimpic 2008), Beijing-China
2007 – Premiul Carrara – Simpozionul internaţional de sculptură din Grass, Coasta de Azur, Franţa
2011 – Premiul al III-lea -Primul concurs international de design de sculptura. Expozitia: O saptamana de Stiinta si Pace, Beijing, China
2013-Premiul II-Simposionul International de sculptura in marmura de la Grasse, Franta

Muzee:
2003 – Lucrarea Rădăcina cerului, Muzeul de Artă Contemporană Sam Ok-Ri, YoungWol, Korea.
2005 – Lucrarea “Cubul” a fost executata in anul 2005, este expusă în fata Muzeului de Artă Contemporană din Hualien, Taiwan.
2012 – Lucrarea « Pagina Alba » a fost expusa timp de 6 luni in fata Muzeului National de
Arta Contemporana din Taichung, Taiwan.

„Nicolae Răzvan Mincu este un initiator si totodată un inițiat. El ne invita la verticalitatea percepției si la ceremonia străbaterii spațiului spre forma pura. Sculptorul pavează țărâna, pietruiește calea, înșurubează in drumul sau- si al celorlalți -Semne martori – Semne ghid – Semne povața, Semne ale însemnătății parcurgerii si trecerii – spre ce? de ce? pana unde? de când? pana când? Adepții știu secretul. Urmează-i si poate vei afla. Ezoterismul nu cunoaște revoluții, modernizări, retehnologizări. El poate fi punctul maxim al oricărei modernități in arta. Dincolo de acest prag, sculptura- ca nevoie, ca recurs la expresie-se singularizează.” Paul Cornel Chitic