Muzeul Național Cotroceni, București

Ansamblul Cotroceni a fost ridicat între 1679–1681, la vest de orașul București de către Domnitorul Șerban Cantacuzino (1678–1688) și a fost cea mai importantă ctitorie a sa.

Cotroceni este singura reşedinţă din Romania care a cunoscut folosinţa cea mai îndelungata, de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi pâna în prezent.

Datorită acestui fapt a fost înfiinţat Muzeul Naţional Cotroceni.
La 27 decembrie 1991, latura veche a Palatului a fost deschisă marelui public.

Muzeul este amenajat în cadrul unui monument istoric reprezentativ pentru arhitectura românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea, palatul regal Cotroceni, care a integrat remarcabil o parte din arhitectura medievală a mănăstirii ctitorite de domnul Ţării Româneşti, Şerban Cantacuzino, către finele veacului al XVII-lea.
Specificitatea îi este conferită de îmbinarea caracteristicilor unui spaţiu memorial, cu o istorie de aproape 350 de ani, cu cele ale unui muzeu de artă decorativă.

Saloanele şi apartamentele sale au o deosebită putere evocatoare, accentul fiind pus nu doar pe valoarea intrinsecă a diferitelor artefacte, ci şi pe semnificaţia lor din perspectiva raporturilor cu personalităţile care au locuit în aceste încăperi de-a lungul timpului.

Șerban Cantacuzino (1640 –1688) a fost domnul Țării Românești între 1678 și 1688.

Era membru al ilustrei familii de origine bizantină a Cantacuzinilor, fiind fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și frate al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino.