Muzeul Național Tehnic Dimitrie Leonida, București

Primul muzeu tehnic din România, a fost fondat în anul 1909 de inginerul Dimitrie Leonida, după modelul Muzeului Transportului din Berlin.

Muzeul a funcţionat la început în aceeaşi clădire cu Şcoala de electricieni şi mecanici.
În 1908 Dimitrie Leonida întemeiază prima școală de electricieni și mecanici din România.
Cu elevii săi, profesorul Leonida a strâns primele piese care vor constitui nucleul viitorului muzeu.
A început prin a achiziționa piese valoroase privind introducerea tehnicii în Bucureștii secolului al XIX-lea: un cilindru din instalația morii cu aburi „Assan” în 1853, dinamurile utilizate pentru iluminarea Cișmigiului, a Palatului regal și a Teatrului Național.
Din punct de vedere tematic, muzeul este organizat în sectoare pe ramuri de activitate tehnico–ştiinţifică: mecanică, magnetism şi electricitate, descărcări în gaze, fizică atomică, căldură şi maşini cu abur, energetică, transporturi rutiere, iluminat, optică, foto, cinematografie, înregistrarea şi redarea sunetului, telecomunicaţii, maşini de calcul şi tipărit, aviaţie şi aerospaţial, hidraulică, maşini industriale, electrotehnică, siderurgie, maşini unelte.

În muzeu pot fi văzute piese de mare valoare documentară ilustrând spiritul inventiv al poporului român, printre care:
• moara de apă cu „făcaie” (precursoarea turbinelor Pelton), a cărei construcție este atestată încă din secolul al XV-lea
• macazul cu ac și inimă de lemn, imaginat pe la 1600 de minerii de la Brad,
• primul automobil aerodinamic, conceput de inginerul român Aurel Persu,
• machetele avioanelor cu care Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henri Coandă s-au înscris printre pionierii construcțiilor aerospațiale,
• diferite utilaje fabricate de uzinele românești.
• pilă Karpen