Gospodăria tradițională „Vatra cu Dor”, sat Șivița, comuna Tulucești, jud. Galați

Muzeul include – o ogradă spațioasă, o casă cu două odăi, din chirpici, înălțată și refăcută după modelul tradițional, acoperită cu stuf și cu un cerdac frumos în față. Grajdurile și acareturile casei, sunt transformate în: atelier de olărit, confecționat măști, atelier de lemnărie, război de țesut – funcționale. Gospodăria are cuptor de pâine și o troiță.
Pivnița casei e acoperită cu lut, iar fântâna și grădina cu flori și legume întregesc această frumoasă gospodărie. Încăperile casei sunt împodobite cu obiecte vechi donate de săteni. Colecțiile muzeului includ icoane și peretare vechi, piese de port și de ceramică, recuperate de Paul Buța, inițiatorul și sufletul acestui muzeu. Alte piese sunt valoroase pentru că reprezintă meșteșuguri uitate – de exemplu tivilinca.
Ineditul gospodăriei e adus de interactivitate.

Toți vizitatorii participă activ, lucrează, încearcă, pipăie, ating, simt și experimentează. Totul în jur este viu și trăiește. Copiii din Sivița, dar si turiștii învață aici să confecționeze măști și să joace, înțeleg tainele olăritului, țesutul și alte meșteșuguri, întâlnind aici și pe bătrânii satului care povestesc despre obiceiurile vechi, torc sau țes.
Paul Buţa, originar din satul Rai (comuna Murgeni) din județul Vaslui, Paul Buţa a locuit multă vreme la Tecuci.
Acolo, în anii optzeci, cercetând cultura locală, a descoperit cu surprindere că specialiștii consideră că judeţul Galaţi nu are specific etnografic. Prin cercetări proprii de amator pasionat, susținute ulterior, după Revoluţie, prin studii superioare în domeniul etnologiei, Paul Buţa a infirmat această părere, redescoperind mai întâi măştile de înmormântare, apoi dansuri şi obiceiuri vechi, pe scurt.
După Revoluţie, odată stabilit la Galaţi, şi-a valorificat cunoştinţele etnografice pe multiple căi: confecţionând măşti (expuse în ţară şi în străinătate).

Paul Buţa a conceput un muzeu sub forma unei „gospodării funcţionale tradiţionale”, în care copiii de vârstă şcolară să poată petrece un timp în lumea „fără electricitate” dinainte de 1950, cu o mentalitate şi o civilizaţie atât de diferite faţă de prezent.

Pentru aceasta, a refăcut o casă veche de chirpici cu două odăi pe „şală”, a acoperit-o cu stuf după tehnica tradiţională, ştiută în sat de doar doi bătrâni, şi în ea expus obiecte ca în interioarele vechi. În grajduri a organizat ateliere: de olărit, de tâmplărie, un război de ţesut şi un război pentru rogojini de stuf. A construit un cuptor de pâine la care se găteşte în stil local, iar la poartă, dintr-un salcâm bătrân, a făcut o troiţă.
Paul Buţa organizează cursuri de dansuri tradiţionale şi de confecţionat măşti pentru copiii din sat şi tabere vara pentru copiii din oraş, dornici să ţeasă, să modeleze lutul, să picteze şi să afle cum trăiau străbunicii lor.
O pivniţă acoperită cu lut şi iarbă în spate, o fântână în ogradă, pomi şi straturi cu flori şi legume în curte completează gospodăria.