Vatra MCP / Calendar Cultural / 20 Iulie - Calendarul cultural al Romăniei

20 Iulie în Cultura românească

Descoperă reperele culturale ale zilei de 20 Iulie. Află personalitățile și pe cei născuți pe data de 20 Iulie, pe cei decedați în data de 20 Iulie, precum și sărbătorile, tradițiile și aniversările zilei de 20 Iulie, semnificațiile acestei zile în calendarul cultural românesc.
În calendarul gregorian (adoptat în anul 1919), 20 Iulie, este a 201-a zi, iar în anii bisecți este a 202-a zi. Iulie sau „Cuptor” este luna arșiței, a secerișului și a muncii intense în câmp.

Evenimente și tradiții pe 20 Iulie

20 iulie este sărbătoarea Sfântului Ilie, una dintre cele mai importante zile din calendarul popular românesc. Se spune că Sfântul Ilie cutreieră cerul în carul său de foc, stârnind tunete și trăsnete. Oamenii nu lucrează azi, din respect și teamă. În Moldova, se duc buchete de flori la biserică, apoi se așază în pod „pentru vreme bună”. Este zi de foc și putere cerească, de protecție, dar și de pedeapsă pentru cei necredincioși.

Artiști și oameni de cultură născuți în data de 20 Iulie

Ștefan SZÖNYI, pictor

Ștefan SZÖNYI, pictor

S-a născut în data de 20 iulie 1913 în Banloc, județul Timiș.

Anul acesta se împlinesc 113 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Pictori români din Timiș

Ilie BERINDEI, sculptor

Ilie BERINDEI, sculptor

S-a născut în data de 20 iulie 1946 în Câmpeni, județul Alba.

Anul acesta se împlinesc 80 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Sculptori români din Alba

Dorel Zaica, pictor, grafician, scriitor

Dorel Zaica, pictor, grafician, scriitor

S-a născut în data de 20 iulie 1939 în București, județul București.

Anul acesta se împlinesc 87 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Pictori români din București

Grigore AGACHE, pictor

Grigore AGACHE, pictor

S-a născut în data de 20 iulie 1955 în Gherăești, județul Neamț.

Anul acesta se împlinesc 71 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Pictori români din Neamț

Leon Vreme, pictor

Leon Vreme, pictor

S-a născut în data de 20 iulie 1930 în , județul Basarabia.

Anul acesta se împlinesc 96 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Pictori români din Basarabia

Călin ALUPI, pictor, desenator

Călin ALUPI, pictor, desenator

S-a născut în data de 20 iulie 1906 în , județul Basarabia.

Anul acesta se împlinesc 120 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Pictori români din Basarabia

Ludmila Toncev, pictor

Ludmila Toncev, pictor

S-a născut în data de 20 iulie 1946 în , județul Basarabia.

Anul acesta se împlinesc 80 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Pictori români din Basarabia

Monica FLĂMÂND MORARU, artist decorator

Monica FLĂMÂND MORARU, artist decorator

S-a născut în data de 20 iulie 1941 în Orăștie, județul Hunedoara.

Anul acesta se împlinesc 85 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Pictori români din Hunedoara

Victor HAGEA, pictor

Victor HAGEA, pictor

S-a născut în data de 20 iulie 1948 în Lupeni, județul Hunedoara.

Anul acesta se împlinesc 78 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Pictori români din Hunedoara

Laszlo Botar, pictor, grafician

Laszlo Botar, pictor, grafician

S-a născut în data de 20 iulie 1959 în Miercurea Ciuc, județul Harghita.

Anul acesta se împlinesc 67 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Pictori români din Harghita

Jószef KOPPÁNDI, sculptor

Jószef KOPPÁNDI, sculptor

S-a născut în data de 20 iulie 1945 în Cluj-Napoca, județul Cluj.

Anul acesta se împlinesc 81 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Sculptori români din Cluj

Elena Irina APOSTUL, pictor

Elena Irina APOSTUL, pictor

S-a născut în data de 20 iulie 1989 în Iași, județul Iași.

Anul acesta se împlinesc 37 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Pictori români din Iași

Paul PETREA, sculptor

Paul PETREA, sculptor

S-a născut în data de 20 iulie 1918 în București, județul București.

Anul acesta se împlinesc 108 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Sculptori români din București

Toma T. SOCOLESCU – arhitectul modernismului temperat și promotor al stilului neoromânesc

Toma T. SOCOLESCU – arhitectul modernismului temperat și promotor al stilului neoromânesc

S-a născut în data de 20 iulie 1883 în Ploiești, județul Prahova.

Anul acesta se împlinesc 143 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Necunoscut din Prahova

Petre VULCĂNESCU, grafician și ilustrator

Petre VULCĂNESCU, grafician și ilustrator

S-a născut în data de 20 iulie 1925 în Craiova, județul Dolj.

Anul acesta se împlinesc 101 ani de la nașterea sa.

Vezi alți Pictori români din Dolj

Artiști și oameni de cultură decedați în data de 20 Iulie

Aurelian BOLEA, sculptor

Aurelian BOLEA, sculptor

A încetat din viață în data de 20 iulie 2023 în județul Basarabia.

Anul acesta se împlinesc 3 ani de la trecerea sa în neființă.

Vezi alți Sculptori români din Basarabia

Constantin LUCACI, sculptor, profesor

Constantin LUCACI, sculptor, profesor

A încetat din viață în data de 20 iulie 2014 în județul Maramureș.

Anul acesta se împlinesc 12 ani de la trecerea sa în neființă.

Vezi alți Sculptori români din Maramureș

Lucreţia IONESCU, pictor

Lucreţia IONESCU, pictor

A încetat din viață în data de 20 iulie 2001 în București, județul Ialomița.

Anul acesta se împlinesc 25 ani de la trecerea sa în neființă.

Vezi alți Pictori români din Ialomița

Ileana MICODIN, grafician

Ileana MICODIN, grafician

A încetat din viață în data de 20 iulie 2005 în București, județul Dolj.

Anul acesta se împlinesc 21 ani de la trecerea sa în neființă.

Vezi alți Pictori români din Dolj

Sergiu Dumitrescu Jr., sculptor

Sergiu Dumitrescu Jr., sculptor

A încetat din viață în data de 20 iulie 2024 în județul Sibiu.

Anul acesta se împlinesc 2 ani de la trecerea sa în neființă.

Vezi alți Sculptori români din Sibiu

Constantin Daniel ROSENTHAL, pictor

Constantin Daniel ROSENTHAL, pictor

A încetat din viață în data de 20 iulie 1851 în județul București.

Anul acesta se împlinesc 175 ani de la trecerea sa în neființă.

Vezi alți Pictori români din București

Tradiții și Sărbători în data de 20 Iulie

Târgul de Fete de pe Muntele Găina, Alba

Târgul de Fete de pe Muntele Găina, Alba

La mijlocul lunii iulie, în judeţul Alba se celebrează o sărbătoare populară cu tradiţie de sute de ani: „Târgul de Fete” de pe Muntele Găina.

Vezi Tradiții, Sărbători și Obiceiuri

Sărbătoarea Sfântului Ilie (20 iulie) - divinitate a focului și dușman neînfricat al forțelor malefice

Sărbătoarea Sfântului Ilie (20 iulie) - divinitate a focului și dușman neînfricat al forțelor malefice

În fiecare an la data de 20 iulie creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Proroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai mari proroci din Vechiul Testament.

Vezi Tradiții, Sărbători și Obiceiuri

Muntele Găina, zis si Muntele dragostei. Târgul de Fete

Muntele Găina, zis si Muntele dragostei. Târgul de Fete

Târgul de fete de pe muntele Găina are loc de peste două secole, în ținuturile moților din Apuseni.

Vezi Tradiții, Sărbători și Obiceiuri

Mănăstirea Albac Rogoz, Alba - așezământ monahal cu hramul Sfântului Proroc Ilie — Hram!

Mănăstirea Albac Rogoz, Alba - așezământ monahal cu hramul Sfântului Proroc Ilie

Hramul mănăstirii este Sfântul Proroc Ilie, serbat în ziua de 20 iulie. Cu acest prilej, la mănăstire au loc pelerinaje care adună mulțime de credincioși. Cum ajung la Mănăstirea Albac-Rogoz Accesul se face pe drumul național DN 75, pe ruta…

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie, Paltinul, Argeș - un popas duhovnicesc pe Transfăgărășan — Hram!

Mănăstirea Sfântul Prooroc Ilie, Paltinul, Argeș - un popas duhovnicesc pe Transfăgărășan

hramul Sfântul Ilie Tesviteanul și Transfigurarea, între anii 1994–2015.Terenul pentru mănăstire a fost donat de familia Vintilă și Filoteia Chiriac din Albești-Argeș.Lucrările au fost încredințate P.C. consilierii eparhiali: preot Nicolae și…

Vezi Hramurile din Iulie

Schitul Sfântul Ilie, Bacău - Schitul dintre pământ și cer — Hram!

Schitul Sfântul Ilie, Bacău - Schitul dintre pământ și cer

Hramul principal al schitului este Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit la 20 iulie, dată la care au loc mari pelerinaje, atrăgând credincioși din întreaga Moldovă. În anul 2018 a fost sfințit și Paraclisul Sfântului Ioan Botezătorul, care…

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Nușeni, Bistrița-Năsăud - Raiul din Ardeal — Hram!

Mănăstirea Nușeni, Bistrița-Năsăud - Raiul din Ardeal

Mănăstirea Nușeni, cu hramul Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, este un așezământ monahal ortodox de călugări, aflat în comuna Nușeni, județul Bistrița-Năsăud.

Vezi Hramurile din Iulie

Schitul Sfântul Ilie – Săsenii Noi, Buzău — Hram!

Schitul Sfântul Ilie – Săsenii Noi, Buzău

Schitul Sfântul Ilie se află în satul Săsenii Noi, comuna Vernești, județul Buzău, și este atestat înainte de anul 1700.

Vezi Hramurile din Iulie

Schitul Semenic, Caraș-Severin - Cu izvorul vindecător — Hram!

Schitul Semenic, Caraș-Severin - Cu izvorul vindecător

Hramul său este „Sfântul Proroc Ilie”, prăznuit la 20 iulie, zi ce adună pelerini din întreg Banatul și nu numai. Sărbătoarea este marcată de Sfânta Liturghie arhierească și de procesiuni, la care se adaugă obiceiul scăldării la izvorul tămăduitor…

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Vasiova, Caraș-Severin — Hram!

Mănăstirea Vasiova, Caraș-Severin

Hramul mănăstirii este „Sfântul Ilie de la Izvor”, prăznuit în fiecare an la 20 iulie.În această zi, numeroși credincioși din întreg Banatul vin în pelerinaj, participând la Sfânta Liturghie și la sfințirea apei, la izvorul făcător de minuni…

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Băișoara, Cluj - credință și liniște la poalele Apusenilor — Hram!

Mănăstirea Băișoara, Cluj - credință și liniște la poalele Apusenilor

Mănăstirea Băișoara din Băișoara, județul Cluj, a luat ființă ca schit în anul 1991 și a devenit mănăstire în anul 1995.

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Cristorel, Cluj - locul unde pacea și rugăciunea se împletesc — Hram!

Mănăstirea Cristorel, Cluj - locul unde pacea și rugăciunea se împletesc

Mănăstirea Cristorel se află în localitatea Cristorel, comuna Așchileu, județul Cluj, fiind ridicată în anul 1998 de către profesorul Ilie Lazăr și familia sa.

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Histria, Constanța - aflată lângă cetatea străveche a Dobrogei — Hram!

Mănăstirea Histria, Constanța - aflată lângă cetatea străveche a Dobrogei

Mănăstirea Histria din județul Constanța este ridicată în vecinătatea cetății Histria, evocând vechiul centru creștin cu scaun episcopal și basilici paleocreștine.

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Dragomirești, Maramureș - cu icoana care a supraviețuit focului — Hram!

Mănăstirea Dragomirești, Maramureș - cu icoana care a supraviețuit focului

Hramul principal al mănăstirii este Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit în data de 20 iulie. Începând cu data de 20 iulie anul 2021, mănăstirea a primit și al doilea hram, Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș. Cu prilejul…

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Sfântul Ilie, Toplița, Harghita - ctitoria Patriarhului Miron Cristea de la poalele Călimanilor — Hram!

Mănăstirea Sfântul Ilie, Toplița, Harghita - ctitoria Patriarhului Miron Cristea de la poalele Călimanilor

Hramul principal al mănăstirii este „Sfântul Proroc Ilie”, sărbătorit în data de 20 iulie, iar paraclisul are hramul „Izvorul Tămăduirii”. La hramul mănăstirii participă anual numeroși pelerini din Maramureș, Moldova, Țara Bârsei, ținuturile…

Vezi Hramurile din Iulie

Schitul Sfântul Ilie Cotnari, Iași - vechea cramă devenită loc de rugăciune — Hram!

Schitul Sfântul Ilie Cotnari, Iași - vechea cramă devenită loc de rugăciune

Schitul Sfântul Ilie Cotnari se află în satul Lupăria, comuna Cotnari, județul Iași, și a fost înființat în anul 1995 în fosta cramă a Mitropoliei Moldovei.

Vezi Hramurile din Iulie

Schitul Sfântul Ilie, Tăciune (Neamț) - liniște și rugăciune deasupra Mănăstirii Secu — Hram!

Schitul Sfântul Ilie, Tăciune (Neamț) - liniște și rugăciune deasupra Mănăstirii Secu

Schitul Sfântul Ilie – Tăciune din județul Neamț, aparținând Mănăstirii Secu, a fost înființat în anul 2000.

Vezi Hramurile din Iulie

Schitul Sibiel, Sibiu - locul unde s-au copiat manuscrise și s-au format preoți — Hram!

Schitul Sibiel, Sibiu - locul unde s-au copiat manuscrise și s-au format preoți

hramul noii biserici ridicate după reînființarea schitului. Ambele sărbători adună anual numeroși credincioși din Mărginimea Sibiului și din municipiul Sibiu, care urcă spre schit pentru a participa la slujbele religioase și pentru a se bucura de…

Vezi Hramurile din Iulie

Schitul Cerebuc, Neamț - legenda schitului îngropat în noaptea Învierii — Hram!

Schitul Cerebuc, Neamț - legenda schitului îngropat în noaptea Învierii

Hramul schitului este închinat Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit în fiecare an la 20 iulie. Totodată, tradiția vechii sihăstrii nu a fost uitată. Chiar și în perioada în care schitul era în ruină, credincioșii urcau anual la fostul…

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Cipăieni, Mureș - continuatoarea unei vechi vetre monahale — Hram!

Mănăstirea Cipăieni, Mureș - continuatoarea unei vechi vetre monahale

Mănăstirea Cipăieni a fost înființată în anul 1996, când s-a început construcția bisericii, a corpului de chilii și a stăreției; în anul 2001 s-a construit altarul de vară.

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Dealu Mare, Maramureș. Armonie între arhitectura bizantină și motivele locale. — Hram!

Mănăstirea Dealu Mare, Maramureș. Armonie între arhitectura bizantină și motivele locale.

Hramul așezământului este Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit anual la 20 iulie. Cu această ocazie, mănăstirea primește numeroși pelerini din Maramureș și din județele învecinate, care participă la slujbele religioase organizate la altarul…

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Secrieș – Moldovița, Suceava.O așezare nouă, cu semne de mângâiere pentru credincioși. — Hram!

Mănăstirea Secrieș – Moldovița, Suceava.O așezare nouă, cu semne de mângâiere pentru credincioși.

Mănăstirea Secrieș – Moldovița din județul Suceava a fost construită în anul 2005; în biserică se află două icoane ale Maicii Domnului care au izvorât mir.

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Izvorul Miron, Timiș. Ctitoria primului Patriarh — Hram!

Mănăstirea Izvorul Miron, Timiș. Ctitoria primului Patriarh

Hramul bisericii este Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, prăznuit la 20 iulie. Alegerea ocrotitorului este legată de numele de mirean al ctitorului, Elie Miron Cristea. Paraclisul de iarnă are hramul „Izvorul Tămăduirii”, sărbătoare cu dată…

Vezi Hramurile din Iulie

Schitul Cuviosul Daniil Sihastrul – Cuejdiu, Neamț. Ridicat într-o veche vatră pustnicească — Hram!

Schitul Cuviosul Daniil Sihastrul – Cuejdiu, Neamț. Ridicat într-o veche vatră pustnicească

Schitul Cuviosul Daniil Sihastrul – Guejdiu din județul Neamț a fost ridicat în anul 1998, pe dealul Poiana Părului, la poalele Muntelui Muncel.

Vezi Hramurile din Iulie

Mănăstirea Bogdănești, Suceava - moștenirea monahală a voievodului Bogdan I — Hram!

Mănăstirea Bogdănești, Suceava - moștenirea monahală a voievodului Bogdan I

Mănăstirea Bogdănești din județul Suceava își are originile în ctitoria voievodului Bogdan I, întemeiată în secolul al XIV-lea și refăcută începând din anul 1994.

Vezi Hramurile din Iulie

Schitul Sfântul Ilie, Vama-Brateș, Neamț. Lemn, lumină și rânduială de hotar, între obști și poteci de pelerin. — Hram!

Schitul Sfântul Ilie, Vama-Brateș, Neamț. Lemn, lumină și rânduială de hotar, între obști și poteci de pelerin.

Hramul așezământului este „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, sărbătorit anual la 20 iulie. Hramul constituie principalul moment de pelerinaj al schitului, reunind credincioși din localitățile de pe Valea Tarcăului și din zonele învecinate. Cum…

Vezi Hramurile din Iulie

Schitul Pahomie, Vâlcea. Istorie, haiduci și legende sub stâncile Builei — Hram!

Schitul Pahomie, Vâlcea. Istorie, haiduci și legende sub stâncile Builei

hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, sărbătorit anual la 20 iulie. Un element legat de identitatea așezământului este Izvorul Frumos, aflat chiar în apropierea intrării. Apa izvorăște de sub stâncile pe care este amplasată biserica, formând o…

Vezi Hramurile din Iulie

Alte tradiții, obiceiuri și sărbători în luna Iulie:

Știai că (în data de 20 Iulie)

Albină (Etnografie, Decor) = Motiv decorativ care preia imaginea albinei. Dintre animalele care dau hrană pruncului Zeus sunt amintite destul de des şi albinele, care, în acelaşi timp, îl şi păzesc; sau se menţionează că nimfele îl hrănesc cu lapte şi cu miere; în unele variante, Zeus s-a născut într-o peşteră din Creta, locuit…Motiv decorativ care preia imaginea albinei. Dintre animalele care dau hrană pruncului Zeus sunt amintite destul de des şi albinele, care, în acelaşi timp, îl şi păzesc; sau se menţionează că nimfele îl hrănesc cu lapte şi cu miere; în unele variante, Zeus s-a născut într-o peşteră din Creta, locuită de albine, unde nici zeii şi nici oamenii nu puteau intra, fiind apărată de albine; Zeus prunc este conceput ca născându-se în fiecare an, la fel cu vegetaţia pe care o reprezintă în plan religios. Albina se bucură de un uriaş prestigiu mitologic şi simbolic, pentru că este singura vieţuitoare care transformă scârna în aliment; ajutând Creatorului la facerea lumii, ea a primit harul de a scoate din sine, după hrănire, nu o substanţă „necurată”, ci, din contra, substanţa cea mai dulce şi mai hrănitoare din lume, mierea, anulând astfel, în sens pozitiv, antinomia structurală ce defineşte procesul hrănirii, obţinând dintr-un aliment tot un aliment; este considerată ca o fiinţă aproape divină, dăruită cu puteri şi calităţi ieşite din comun; miturile şi legendele, credinţele şi practicile magice, datinile şi proiecţiile simbolice depun mărturie asupra prestigiului ei deosebit, a faptului că, încă din cele mai vechi timpuri, chipul ei a fost sacralizat, acordându-i-se şi o viaţă „secundă”, de ordin spiritual; despre rolul pe care îl avea creşterea albinelor în Dacia romană grăieşte, între altele, existenţa unui cult al divinităţii protectoare a albinelor: Diana mellifica; în acest context, nu trebuie uitat că majoritatea zdrobitoare a cuvintelor ce denumesc insecta, produsele ei şi uneltele stupăritului sunt de origine latină, că albina apare frecvent în zicători, proverbe, expresii idiomatice şi că numeroase denumiri toponimice şi onomastice se inspiră din sfera lexicală generată de numele insectei ori din activitatea stuparului; în cosmogonia populară românească, trei vieţuitoare au un rol decisiv în facerea lumii: broasca, ariciul şi albina; ele trudesc alături de sau în locul Demiurgului, pentru a duce la bun sfârşit munca titanică a făuririi întregului Univers; ele sunt considerate animale sfinte, albina ocupând însă o poziţie aparte, fiindcă ea nu făureşte lumea, dar este cea care aduce vestea salvatoare, fiind conotată cu miracolul secvenţei aliment-aliment (mierea), refuzând, în textele folclorice orice atingere cu animalele mai puţin „pure”; legendele spun că albina a fost trimisă de Demiurg să-l întrebe pe arici cum poate fi îndreptată lumea alcătuită „strâmb” de Creatorul divin; pentru că ariciul nu a vrut să-i dezvăluie taina cosmogonică, albina s-a ascuns după o frunză şi a tras cu urechea la mormăielile bătrânului înţelept şi morocănos; în felul acesta a aflat soluţia salvatoare şi i-a comunicat-o şi Creatorului; ariciul, văzând că l-a pândit şi l-a iscodit, mâniat pe albină, a blestemat-o, zicând că ea, cât va fi şi va trăi, să-şi mănânce baliga; însă Dumnezeu, văzând că albina i-a spus ce a auzit ea la arici, a binecuvântat-o ca, nu numai ea singură, ci şi oamenii să-i mănânce baliga şi aceea este mierea; tot legendele afirmă că mierea este scârna albinei, iar ceara este sudoarea ei, iar în alte legende se spune că mierea rezultă din transformarea sângelui albinei, iar ceara din sudoarea ei; veninul albinei este explicat astfel: albina este ispitită de şarpe, care o îndeamnă să-i ceară Creatorului o armă asemănătoare cu limba sa otrăvită; sau, insecta păcătuieşte prin dorinţa de a fi mai puternică decât orice fiinţă, de a poseda o substanţă prin care să poată omorî pe acela pe care îl va muşca; ca pedeapsă, Demiurgul i-a hărăzit ca nu acela să moară, pe care îl va muşca ea, ci ea să moară; alte două caracteristici ale albinei (curmătura de la mijloc şi dungile galbene şi negre) sunt puse în legătură directă cu atributele ei de „iscoadă”: pentru că a tras cu urechea şi a aflat tainele deţinute de arici, drac sau bogătan, ea a suferit fie blestemul, fie agresiunea acestora şi a rămas cu corpul vărgat de şiruri negre; puţine sunt legendele care istorisesc geneza albinei; asemenea ariciului, broaştei, cerbului sau boului, adică a animalelor consacrate, ea este prezentată ca un animal precosmogonic, există ca atare încă dinaintea facerii lumii; doar în două naraţiuni inconsistente, albina apare ca o metamorfoză a lacrimilor Maicii Domnului, ori a unor grăuncioare aruncate de Demiurg peste flori; deci albinele sunt tare iubite de Dumnezeu; câte gujulii sunt, nici una nu este aşa curată; dar nu oricine poate ţine albine, fiindcă trebuie să fie cineva curat, pentru că altfel nu le merge bine; se cere chiar ca prisăcarul nici să nu aibă soţie, pentru că, dacă nu este curat, roii fug sau albinele pier; în Vâlcea, prisăcarul nu umblă la stupi, dacă nu s-a abţinut de la relaţii sexuale şi dacă nu este curat îmbrăcat; când se umblă la ele, să nu fie omul necăjit, să nu rostească vorbe de ocară şi despre drac pe lângă ele; de la albină au avut oamenii miere, de s-au îndulcit, iar noaptea nu le mai era întuneric, căci făceau din ceară lumânări; albina, după credinţa românilor din cele mai multe zone ale ţării, zboară într-o singură zi peste şapte hotare, de aceea mierea ei este aşa de dulce şi de bună pentru toate leacurile, fiindcă este făcută de pe multe flori şi de prin multe părţi adunată; albina este sfântă şi fără ea omul nu poate nici la moarte, nici la naştere şi cununie; existenţa ei este calificată ca un miracol şi explicaţia stă în natura exclusiv economică a produselor sale (mierea şi ceara), care au reprezentat o importantă sursă de alimente şi produse derivate, esenţiale pentru bunul mers şi prosperitatea gospodăriei ţărăneşti; dracul îşi poate lua orice chip, în afară de cel de albină şi de oaie; dar albina se poate deochea, de aceea, când vin copii străini la o stupină, prisăcarul le spune să scuipe albinele, ca să nu se deoache; stupii descântaţi se stropesc cu apă descântată cu descântec de orice alt deochi; albina se deoache numai de către anumiţi oameni care au privirea fixă; albinele deocheate muşcă, nu mai pleacă după flori, devin rele, adică sunt nervoase; între animalele domestice, numai albina şi oaia se pot deochea, numai ele se caracterizează printr-o asemenea puritate, încât cea mai mică intenţie agresivă le tulbură, le îmbolnăveşte, le „spurcă”; dacă se fură din miere sau din ceară, se pricăjesc şi mor; în plus, se crede că acela care va fura miere ori stupi va fi chinuit pe lumea cealaltă, sau va fi blestemat să moară greu; totodată, atât albina, cât şi oaia sunt considerate ca fiind vieţuitoare sfinte, care aduc celui ce le îngrijeşte iertarea de păcate şi care purifică spaţiul înconjurător, respingând prezenţa duhurilor malefice; asocierea simbolică dintre albină şi oaie s-a produs din cauză că ambele vieţuitoare sunt, în egală măsură, harnice şi vulnerabile, ambele au cerut Demiurgului să posede o asemenea putere, încât omul să nu le poată face nici un rău, dar drept pedeapsă pentru nesupunerea lor, Creatorul le-a blestemat să trudească mereu, ca să-şi îndestuleze stăpânul, să fie slabe şi să aibă mulţi duşmani; se mai crede că, după moarte, sufletul omului se face albină, de aceea cine vede albine să ştie că sunt suflete care cer de pomană; în basme, albina figurează ca un animal-adjuvant, ea ajutându-l pe erou în timpul probelor la care este supus, îi arată calea spre tărâmurile inaccesibile de dincolo şi îi dezvăluie unele taine ale acestora; printre multele zile consacrate albinei sunt: Măcinicii (9 martie), Bunavestire (25 martie), Sânpetru (29 iunie), Sântilie (20 iulie), Macavei sau Macovei (1 august) şi Schimbarea la Faţă (Probejanie sau Probejenie - 6 august) etc. Adevăraţii prisăcari, cunoscând perioada aproximativă de roire a albinelor, ascultă în fiecare seară ţârâitul mătcii, care urmează să plece a doua zi cu roiul, şi pregătesc din timp coşniţele şi ştiubeiele, le ung cu florile cele mai căutate de albine, ei înşişi evitând să mănânce usturoi şi ceapă şi păstrând o deplină curăţenie trupească şi vestimentară; se spune că este bine să prindă roiul numai un om „curat”, un bărbat bătrân, blând şi bun la inimă, sau să nu se încumete să prindă roiul omul care este bolnav, sau nervos, precum şi cei răi la suflet să nu se apropie de albine, fiindcă nu-i suferă; dintre animale nu suferă în special caii şi, când intră vreun cal în prisacă, toate albinele îl muşcă; la români, credinţa generală este că, în jurul datei de 14 septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci), albinele încep să se ascundă, să se adăpostească de frigul iernii; începând cu această zi, situată în preajma echinocţiului de toamnă, prisăcarii bagă stupii în bordeie sau alte lăcaşuri special amenajate, iernatul durând cam şase luni; deci anul agricol se întinde de la 17 martie (Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu) până la 14 septembrie şi de la 14 septembrie la 17 martie; prima perioadă este perioada fertilă a stupului, cea de a doua este perioada sterilă; împărţirea anului în aceste două etape este similară cu aceea a anului agricol în general, pentru că îndeletnicirea albinăritului este strâns legată de flora meliferă; obiceiul numit „Retezatul sau tunsul stupilor” este fixată de tradiţie, în raport de zonă, la Sântilie (2o iulie), Macovei (1 august) sau la Schimbarea la Faţă sau Probejenie (6 august); ziua aleasă, de obicei joia, se împarte în două: recoltatul mierii dimineaţa şi ospăţul după amiaza; „Retezatul stupilor” este, în Moldova şi Bucovina, o adevărată sărbătoare a recoltei, când rudele, vecinii şi prietenii gustă miere şi beau ţuică îndulcită cu miere; dacă albinele se grăbesc să culeagă nectar şi polen dis-dimineaţă şi nu se depărtează de stupi, este semn de ploaie; dacă scot zi şi noapte în prisacă un zumzet permanent, timpul va deveni, din frumos, posomorât, ploios şi furtunos; dacă albinele zboară în apropierea stupilor, sau intră cu grămada înăuntru mai înainte de a se însera, este semn de ploaie şi furtună; când albinele devin rele, când năvălesc pe om şi îl muşcă, este semn că va ploua; când vin cu grămada de la câmp şi altele nu mai pleacă înseamnă că în curând va ploua; când albinele astupă toamna urdinişul, este semn că iarna va sosi timpuriu; tot semn de ploaie este şi când trântorii zboară dinaintea stupului - Suceava; primăvara şi vara, când albinele nu se depărtează prea mult de stupi, sau vin de la câmp în număr mare şi se bulucesc la urdiniş, este semn că, peste 4-5 ore, vremea va deveni furtunoasă, cu ploi abundente - Maramureş; roitul stupilor este localizat de apicultori ca având loc în mod obişnuit în perioada dintre Duminica Mare (Rusaliile) şi Sânpetru (29 iunie), sau, dacă iarna se prelungeşte în primăvară, între Sânpetru şi Sântilie - 20 iulie. Ca să fie curtate şi jucate de flăcăi mai insistent, fetele poartă cu ele o crenguţă ruptă din copacul pe care s-a prins un roi de albine - Muntenia; nu-i va merge bine celui care i se fură faguri din stupi - Ţara Oltului;Suceava; se crede că tânărul care visează albine zburând îi va merge foarte bine în perioada următoare, dar, dacă visul aparţine unui om bătrân, aceluia îi va lua foc gospodăria - Suceava; când albinele aglomerează urdinişul, sau zboară multe în jurul stupului, este semn că nu peste multă vreme va ploua abundent - Tecuci;Iaşi. În ornamentica tradiţională românească, albina, reprezentată în formă reală sau sub formă de puncte, simbolizează bunăstarea şi prosperitatea. Va fi bine pentru cine visează albine, dar se va trezi cu duşmanii intrând în casa celui care se visează atacat de albine; este semn de lipsuri, nevoi, secetă pentru cel care visează stup de albine - Suceava.vezi mai mult

Albină (Etnografie, Decor) = Motiv decorativ care preia imaginea albinei. Dintre animalele care dau hrană pruncului Zeus sunt amintite destul de des şi albinele, care, în acelaşi timp, îl şi păzesc; sau se menţionează că nimfele îl hrănesc cu lapte şi cu miere; în unele variante, Zeus s-a născut într-o peşteră din Creta, locuit…Motiv decorativ care preia imaginea albinei. Dintre animalele care dau hrană pruncului Zeus sunt amintite destul de des şi albinele, care, în acelaşi timp, îl şi păzesc; sau se menţionează că nimfele îl hrănesc cu lapte şi cu miere; în unele variante, Zeus s-a născut într-o peşteră din Creta, locuită de albine, unde nici zeii şi nici oamenii nu puteau intra, fiind apărată de albine; Zeus prunc este conceput ca născându-se în fiecare an, la fel cu vegetaţia pe care o reprezintă în plan religios. Albina se bucură de un uriaş prestigiu mitologic şi simbolic, pentru că este singura vieţuitoare care transformă scârna în aliment; ajutând Creatorului la facerea lumii, ea a primit harul de a scoate din sine, după hrănire, nu o substanţă „necurată”, ci, din contra, substanţa cea mai dulce şi mai hrănitoare din lume, mierea, anulând astfel, în sens pozitiv, antinomia structurală ce defineşte procesul hrănirii, obţinând dintr-un aliment tot un aliment; este considerată ca o fiinţă aproape divină, dăruită cu puteri şi calităţi ieşite din comun; miturile şi legendele, credinţele şi practicile magice, datinile şi proiecţiile simbolice depun mărturie asupra prestigiului ei deosebit, a faptului că, încă din cele mai vechi timpuri, chipul ei a fost sacralizat, acordându-i-se şi o viaţă „secundă”, de ordin spiritual; despre rolul pe care îl avea creşterea albinelor în Dacia romană grăieşte, între altele, existenţa unui cult al divinităţii protectoare a albinelor: Diana mellifica; în acest context, nu trebuie uitat că majoritatea zdrobitoare a cuvintelor ce denumesc insecta, produsele ei şi uneltele stupăritului sunt de origine latină, că albina apare frecvent în zicători, proverbe, expresii idiomatice şi că numeroase denumiri toponimice şi onomastice se inspiră din sfera lexicală generată de numele insectei ori din activitatea stuparului; în cosmogonia populară românească, trei vieţuitoare au un rol decisiv în facerea lumii: broasca, ariciul şi albina; ele trudesc alături de sau în locul Demiurgului, pentru a duce la bun sfârşit munca titanică a făuririi întregului Univers; ele sunt considerate animale sfinte, albina ocupând însă o poziţie aparte, fiindcă ea nu făureşte lumea, dar este cea care aduce vestea salvatoare, fiind conotată cu miracolul secvenţei aliment-aliment (mierea), refuzând, în textele folclorice orice atingere cu animalele mai puţin „pure”; legendele spun că albina a fost trimisă de Demiurg să-l întrebe pe arici cum poate fi îndreptată lumea alcătuită „strâmb” de Creatorul divin; pentru că ariciul nu a vrut să-i dezvăluie taina cosmogonică, albina s-a ascuns după o frunză şi a tras cu urechea la mormăielile bătrânului înţelept şi morocănos; în felul acesta a aflat soluţia salvatoare şi i-a comunicat-o şi Creatorului; ariciul, văzând că l-a pândit şi l-a iscodit, mâniat pe albină, a blestemat-o, zicând că ea, cât va fi şi va trăi, să-şi mănânce baliga; însă Dumnezeu, văzând că albina i-a spus ce a auzit ea la arici, a binecuvântat-o ca, nu numai ea singură, ci şi oamenii să-i mănânce baliga şi aceea este mierea; tot legendele afirmă că mierea este scârna albinei, iar ceara este sudoarea ei, iar în alte legende se spune că mierea rezultă din transformarea sângelui albinei, iar ceara din sudoarea ei; veninul albinei este explicat astfel: albina este ispitită de şarpe, care o îndeamnă să-i ceară Creatorului o armă asemănătoare cu limba sa otrăvită; sau, insecta păcătuieşte prin dorinţa de a fi mai puternică decât orice fiinţă, de a poseda o substanţă prin care să poată omorî pe acela pe care îl va muşca; ca pedeapsă, Demiurgul i-a hărăzit ca nu acela să moară, pe care îl va muşca ea, ci ea să moară; alte două caracteristici ale albinei (curmătura de la mijloc şi dungile galbene şi negre) sunt puse în legătură directă cu atributele ei de „iscoadă”: pentru că a tras cu urechea şi a aflat tainele deţinute de arici, drac sau bogătan, ea a suferit fie blestemul, fie agresiunea acestora şi a rămas cu corpul vărgat de şiruri negre; puţine sunt legendele care istorisesc geneza albinei; asemenea ariciului, broaştei, cerbului sau boului, adică a animalelor consacrate, ea este prezentată ca un animal precosmogonic, există ca atare încă dinaintea facerii lumii; doar în două naraţiuni inconsistente, albina apare ca o metamorfoză a lacrimilor Maicii Domnului, ori a unor grăuncioare aruncate de Demiurg peste flori; deci albinele sunt tare iubite de Dumnezeu; câte gujulii sunt, nici una nu este aşa curată; dar nu oricine poate ţine albine, fiindcă trebuie să fie cineva curat, pentru că altfel nu le merge bine; se cere chiar ca prisăcarul nici să nu aibă soţie, pentru că, dacă nu este curat, roii fug sau albinele pier; în Vâlcea, prisăcarul nu umblă la stupi, dacă nu s-a abţinut de la relaţii sexuale şi dacă nu este curat îmbrăcat; când se umblă la ele, să nu fie omul necăjit, să nu rostească vorbe de ocară şi despre drac pe lângă ele; de la albină au avut oamenii miere, de s-au îndulcit, iar noaptea nu le mai era întuneric, căci făceau din ceară lumânări; albina, după credinţa românilor din cele mai multe zone ale ţării, zboară într-o singură zi peste şapte hotare, de aceea mierea ei este aşa de dulce şi de bună pentru toate leacurile, fiindcă este făcută de pe multe flori şi de prin multe părţi adunată; albina este sfântă şi fără ea omul nu poate nici la moarte, nici la naştere şi cununie; existenţa ei este calificată ca un miracol şi explicaţia stă în natura exclusiv economică a produselor sale (mierea şi ceara), care au reprezentat o importantă sursă de alimente şi produse derivate, esenţiale pentru bunul mers şi prosperitatea gospodăriei ţărăneşti; dracul îşi poate lua orice chip, în afară de cel de albină şi de oaie; dar albina se poate deochea, de aceea, când vin copii străini la o stupină, prisăcarul le spune să scuipe albinele, ca să nu se deoache; stupii descântaţi se stropesc cu apă descântată cu descântec de orice alt deochi; albina se deoache numai de către anumiţi oameni care au privirea fixă; albinele deocheate muşcă, nu mai pleacă după flori, devin rele, adică sunt nervoase; între animalele domestice, numai albina şi oaia se pot deochea, numai ele se caracterizează printr-o asemenea puritate, încât cea mai mică intenţie agresivă le tulbură, le îmbolnăveşte, le „spurcă”; dacă se fură din miere sau din ceară, se pricăjesc şi mor; în plus, se crede că acela care va fura miere ori stupi va fi chinuit pe lumea cealaltă, sau va fi blestemat să moară greu; totodată, atât albina, cât şi oaia sunt considerate ca fiind vieţuitoare sfinte, care aduc celui ce le îngrijeşte iertarea de păcate şi care purifică spaţiul înconjurător, respingând prezenţa duhurilor malefice; asocierea simbolică dintre albină şi oaie s-a produs din cauză că ambele vieţuitoare sunt, în egală măsură, harnice şi vulnerabile, ambele au cerut Demiurgului să posede o asemenea putere, încât omul să nu le poată face nici un rău, dar drept pedeapsă pentru nesupunerea lor, Creatorul le-a blestemat să trudească mereu, ca să-şi îndestuleze stăpânul, să fie slabe şi să aibă mulţi duşmani; se mai crede că, după moarte, sufletul omului se face albină, de aceea cine vede albine să ştie că sunt suflete care cer de pomană; în basme, albina figurează ca un animal-adjuvant, ea ajutându-l pe erou în timpul probelor la care este supus, îi arată calea spre tărâmurile inaccesibile de dincolo şi îi dezvăluie unele taine ale acestora; printre multele zile consacrate albinei sunt: Măcinicii (9 martie), Bunavestire (25 martie), Sânpetru (29 iunie), Sântilie (20 iulie), Macavei sau Macovei (1 august) şi Schimbarea la Faţă (Probejanie sau Probejenie - 6 august) etc. Adevăraţii prisăcari, cunoscând perioada aproximativă de roire a albinelor, ascultă în fiecare seară ţârâitul mătcii, care urmează să plece a doua zi cu roiul, şi pregătesc din timp coşniţele şi ştiubeiele, le ung cu florile cele mai căutate de albine, ei înşişi evitând să mănânce usturoi şi ceapă şi păstrând o deplină curăţenie trupească şi vestimentară; se spune că este bine să prindă roiul numai un om „curat”, un bărbat bătrân, blând şi bun la inimă, sau să nu se încumete să prindă roiul omul care este bolnav, sau nervos, precum şi cei răi la suflet să nu se apropie de albine, fiindcă nu-i suferă; dintre animale nu suferă în special caii şi, când intră vreun cal în prisacă, toate albinele îl muşcă; la români, credinţa generală este că, în jurul datei de 14 septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci), albinele încep să se ascundă, să se adăpostească de frigul iernii; începând cu această zi, situată în preajma echinocţiului de toamnă, prisăcarii bagă stupii în bordeie sau alte lăcaşuri special amenajate, iernatul durând cam şase luni; deci anul agricol se întinde de la 17 martie (Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu) până la 14 septembrie şi de la 14 septembrie la 17 martie; prima perioadă este perioada fertilă a stupului, cea de a doua este perioada sterilă; împărţirea anului în aceste două etape este similară cu aceea a anului agricol în general, pentru că îndeletnicirea albinăritului este strâns legată de flora meliferă; obiceiul numit „Retezatul sau tunsul stupilor” este fixată de tradiţie, în raport de zonă, la Sântilie (2o iulie), Macovei (1 august) sau la Schimbarea la Faţă sau Probejenie (6 august); ziua aleasă, de obicei joia, se împarte în două: recoltatul mierii dimineaţa şi ospăţul după amiaza; „Retezatul stupilor” este, în Moldova şi Bucovina, o adevărată sărbătoare a recoltei, când rudele, vecinii şi prietenii gustă miere şi beau ţuică îndulcită cu miere; dacă albinele se grăbesc să culeagă nectar şi polen dis-dimineaţă şi nu se depărtează de stupi, este semn de ploaie; dacă scot zi şi noapte în prisacă un zumzet permanent, timpul va deveni, din frumos, posomorât, ploios şi furtunos; dacă albinele zboară în apropierea stupilor, sau intră cu grămada înăuntru mai înainte de a se însera, este semn de ploaie şi furtună; când albinele devin rele, când năvălesc pe om şi îl muşcă, este semn că va ploua; când vin cu grămada de la câmp şi altele nu mai pleacă înseamnă că în curând va ploua; când albinele astupă toamna urdinişul, este semn că iarna va sosi timpuriu; tot semn de ploaie este şi când trântorii zboară dinaintea stupului - Suceava; primăvara şi vara, când albinele nu se depărtează prea mult de stupi, sau vin de la câmp în număr mare şi se bulucesc la urdiniş, este semn că, peste 4-5 ore, vremea va deveni furtunoasă, cu ploi abundente - Maramureş; roitul stupilor este localizat de apicultori ca având loc în mod obişnuit în perioada dintre Duminica Mare (Rusaliile) şi Sânpetru (29 iunie), sau, dacă iarna se prelungeşte în primăvară, între Sânpetru şi Sântilie - 20 iulie. Ca să fie curtate şi jucate de flăcăi mai insistent, fetele poartă cu ele o crenguţă ruptă din copacul pe care s-a prins un roi de albine - Muntenia; nu-i va merge bine celui care i se fură faguri din stupi - Ţara Oltului;Suceava; se crede că tânărul care visează albine zburând îi va merge foarte bine în perioada următoare, dar, dacă visul aparţine unui om bătrân, aceluia îi va lua foc gospodăria - Suceava; când albinele aglomerează urdinişul, sau zboară multe în jurul stupului, este semn că nu peste multă vreme va ploua abundent - Tecuci;Iaşi. În ornamentica tradiţională românească, albina, reprezentată în formă reală sau sub formă de puncte, simbolizează bunăstarea şi prosperitatea. Va fi bine pentru cine visează albine, dar se va trezi cu duşmanii intrând în casa celui care se visează atacat de albine; este semn de lipsuri, nevoi, secetă pentru cel care visează stup de albine - Suceava.vezi mai mult