Toma T. SOCOLESCU – arhitectul modernismului temperat și promotor al stilului neoromânesc
Toma T. Socolescu s-a născut la 20 iulie 1883, la Ploiești, și a încetat din viață la 14 octombrie 1960. A fost arhitect, antreprenor, profesor și teoretician al arhitecturii, primar al Ploieștiului și arhitect-șef al județului Prahova, implicat activ în fondarea și dezvoltarea instituțiilor culturale locale.
A activat ca arhitect, antreprenor, profesor, teoretician; a fost arhitect-șef al orașului Ploiești, consilier municipal, deputat de Prahova, primar al comunei Păulești; a lucrat la Direcția Monumentelor Istorice. A publicat articole în Arhitectura, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, Simetria și capitole în Monografia Ploieștiului (1937). În 1949–1953 a redactat Amintiri; a elaborat Fresca Arhitecților care au lucrat în România în epoca modernă, 1800–1925. A studiat și a publicat despre arhitectura tradițională (Casa Hagi Prodan, Casa Dobrescu etc.).
Educație, Formare și stil arhitectural:
1901–1911 – Școala de Arhitectură, București. Format sub influența Școlii de Arhitectură din București și a lui Ion Mincu, care i-a cultivat studiul monumentelor culte și populare. A promovat o arhitectură românească modernă, în principal în stil neoromânesc, cu interpretarea coerentă a pridvoarelor, foișoarelor, ancadramentelor; pentru programe speciale (Halele Centrale) a utilizat un modernism temperat, cu influențe Art Deco și soluții structurale de beton armat.
Lucrări de arhitectură:
Halele Centrale, Ploiești, 1929–1935
Palatul Școlilor Comerciale, Ploiești, 1924–1938
Liceul de băieți, Câmpina, 1926–1929
Liceul de băieți, Buftea, 1929–1934
Banca Creditul Prahovei, Ploiești, 1925–1927
Casa Corpului Didactic Primar, Ploiești, 1925–1932
Teatrul Odeon, Ploiești, 1927
Palatul de Justiție, Ploiești, 1923–1932 (colaborator al arh. Ernest Doneaud)
Judecătorie, Vălenii de Munte, 1923–1934
Primăria Sinaia (renovare, extindere), 1913–1914; Primăria Urlați, 1914–1934; Primăria Păulești, 1937–1940
Sală de cursuri pentru Universitatea Populară N. Iorga, Vălenii de Munte, 1912
Catedrala Sfântul Ioan, Ploiești (turn), 1923–1939
Biserica Sfântul Pantelimon, Ploiești, 1912–1936
Biserica Sfântul Haralambie, Ploiești, 1931–1932
Biserica Adormirea Maicii Domnului, Magula Tomșani, 1933–1938; Boldești-Scăieni, 1936–1938
Capela familiei Tomescu, Vălenii de Munte, 1939
Locuințe și imobile de raport în Ploiești, București, Câmpina, Vălenii de Munte, Sinaia, 1907–1935 (Casa N. Hogaș; Casa Scarlat Orăscu; Casa Dr. Fridman; Vila N. Iorga, Sinaia; Vila Florica Socolescu; Vila Ivănceanu; Vila N. Scorțeanu; Vila D. Ionescu; Conacul Gerard Joseph Duque; imobilele de raport Toboc, Tillman, Pârvulescu etc.)
Premii și distincții:
1923–1924 – Locul I, Catedrala Ortodoxă din Târgu Mureș (nerealizat)
1925 – Locul I, Palatul Primăriei din București (nerealizat)
Locul I, Palatul Camerei de Comerț și Industrie, Ploiești (executat parțial)
1937 – Locul I, Cazinoul Astra Română, Ploiești (împreună cu Barbu Socolescu, nerealizat)
Ordinul Crucea Regina Maria, pentru activitatea de arhitect în Primul Război Mondial
1927 – Medalia Răsplata Muncii pentru Învățământ, clasa I
Moștenire arhitecturală:
Reper major al arhitecturii românești interbelice, Toma T. Socolescu a demonstrat integrarea exigențelor funcționale moderne și a noutăților tehnice în spiritul tradiției naționale. Halele Centrale din Ploiești confirmă viziunea sa structurală și urbană, iar ansamblul vast de lucrări publice, religioase și rezidențiale, alături de contribuția didactică și teoretică, fixează un rol durabil în patrimoniul arhitectural românesc.
Știi mai multe despre Toma T. SOCOLESCU – arhitectul modernismului temperat și promotor al stilului neoromânesc? Spune și altora!