Apcar Baltazar s-a născut la data de 26 februarie 1880, in București, si a încetat din viata la data de 26 septembrie 1909, la București.
Și-a făcut studiile la Școala de Belle Arte din București și l-a avut ca profesor pe Alexandru Tzigara-Samurcaș care i-a fost un îndrumător foarte apropiat.
Pe timpul studiilor la Școala de Belle Arte a obținut o serie de medalii, după cum urmează: în anul 1900 – medalia de bronz clasa a III-a la concursul Antic bust desen; 1901 – medalia de bronz la concursul de Natură pictură și la concursul Cap de expresie; 1903 – medalia de bronz la concursul de compoziție.
Pictorul Baltazar a expus în mod constant, an de an, în cadrul expozițiilor pe care Tinerimea artistică le-a organizat.
Perioada de creație a lui Apcar Baltazar a durat șapte ani. Astfel, opera sa picturală este cantitativ mică, deoarece moare tânăr, la numai 29 de ani, după prima sa expoziție.
Încercarea de a cataloga o succesiune cronologică a operei sale este sortită eșecului, deoarece el a experimentat, a tatonat și a încercat să se dezvolte ca un creator în paralel și în domeniul altor arte, teme sau genuri care necesitau tehnici din cele mai diferite.
Apcar Baltazar a întrunit însușiri multilaterale, prin abordarea, pe lângă pictură, a graficii, afișului, ilustrației de carte, costumului și decorului de teatru, frescei, ceramicii pictate și chiar a sculpturii.
Apcar Baltazar a avut un aport și în domeniul teoriei și criticii de artă. Activitatea de comentator de artă și cronicar plastic, precum și studiile comparative pe care le-a făcut despre folclorul popoarelor au consemnat intrarea lui în rândul artiștilor culți cu un larg orizont.
