Wladimir HEGEL s-a născut la Paris, in anul 1839 si a încetat din viata la Bucureşti, in anul 1918.
Wladimir Hegel descinde în linie directă dintr-o dinastie de sculptori: străbunicul său, Józef Hegel, bunicul, Antoni Hegel, și tatăl său, Konstanty Hegel, au fost sculptori de profesie.
Wladimir Hegel a studiat în Germania și la Paris, unde în mod fericit a fost cunoscut de omul de cultură și bărbatul de stat român Vasile Urechea-Alexandrescu, care primise în 1873 o statuetă realizată de sculptorul Hegel, drept omagiu pentru participarea sa la Congresul latinității de la Paris, și care l-a convins să vină în România, unde l-a sprijinit să se afirme.
In perioada 1891 – 1898 a fost profesor la Şcoala de Arte şi Meserii, Bucureşti; iar intre anii 1898 – 1909 – profesor de sculptură la Școala Naţională de Arte Frumoase, Bucureşti.
A reușit în scurt timp de la venirea sa în București, să realizeze câteva monumente de for public – Statuia lui Miron Costin din Iași, Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași, Monumentul lui C. A. Rosetti și Monumentul Eroilor Pompieri din București, precum și numeroase busturi funerare. Împreună cu Ion Georgescu, Karl Storck și Carol Storck, a imprimat spiritul neoclasic în sculptura românească.
In anul 1900 I s-a acordat Medalia de bronz la Expoziția Universală de la Paris, Franța.
