Boris CARAGEA, sculptor

Boris Caragea s-a născut la 11 ianuarie 1906 la Balcic, în Bulgaria şi a decedat pe 8 august 1982 in București.

După Primul Război Mondial, între 1924-1925, a luat lecții de desen cu Hrandt Avakian.

Un an mai târziu, sprijinit de sculptorița Zoe Băicoianu, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori pe Frederic Storck și Oscar Han. Și-a perfecționat studiile cu Dimitrie Paciurea, lucrând doi ani în atelierul maestrului, după ce, în 1932 câștigase bursa Paciurea.

Boris CARAGEA, sculptor

În 1934 a deschis prima expoziție de lucrări cu subiect folcloric în care a expus și câteva de inspirație dobrogeană: „Femeie cu cobiliță”, „Dans dobrogean” sau „Pescarii”.
O a doua expoziţie personală a avut loc în 1936, la sala „Dalles”, unde a expus lucrările „Sclav”, „Maternitate”, „Joc dobrogean”, „Dansatoare”, „Meşterul Manole”, „Cain”, „Pescar”. Opera lui Caragea a avut trei tipuri de abordări: portretul, prin „Portretul de pescar” şi „Macedoneanca”, subiecte cu tentă folclorică, reprezentate prin „Maternitatea”, şi subiecte cu caracter religios – „Patimile lui Christos”.

Boris CARAGEA, sculptor

Cea de-a doua fază l-a făcut pe Caragea un important reprezentat al realismului socialist, el devenind sculptorul oficial al ideologiei comuniste, în care a crezut sincer, influențat fiind și de spiritul vremii. În această fază, Boris Caragea s-a dedicat spațiului exterior, propice ansamblurilor arhitectonice.
În anul 1951, Boris Caragea a fost ales președintele Uniunii Artiștilor Plastici, la conducerea căreia s-a aflat până în 1957.

Lucrări monumentale:
1945 – Victorie (Constanța);
1947 – Monumentul ostașului sovietic, Iași;
1958 – monumentul Aruncătorul de disc, faleza din Constanța;
1960 – Statuia lui Lenin (realizată din bronz după topirea statuii ecvestre a lui Carol I), Casa Scânteia, București;
1962 – Alegorie (nud de fată, bronz), Parcul Lunca Jiului, Craiova;
1964 – Rod (Maternitate, bronz), Debarcader, faleza Eforie Nord;
1968 – Monumentul Victoriei (bronz), Parcul Primăriei Constanța;

  • Frații Buzești (monument), colțul Grădinii Trandafirilor sau a Băniei, Craiova;
  • Basorelieful Muzica, fațada Operei din București (împreună cu Zoe Băicoianu);
  • Durere;
  • George Enescu;
  • Muzica (relief) și Monumentul Constanței (relief), Constanța;
  • Descătușarea, Iași;
  • Discobolul, București.

Distincții:
1932 – 1934 – Bursa Dimitrie Paciurea;
1937 – Meritul pentru sculptură al Ministerului Artelor;
1949, 1951, 1953 – Premiul de Stat;
1951 – „Maestru emerit al artei”;
1962 – Titlul de „Artist al poporului”;
1968 – 1971 – Ordinul „Meritul Cultural I”.