Péter BALOGH s-a născut in localitatea Mișca, județul Bihor, la data de 30 iulie 1920 si a încetat din viata la București, la data de 4 martie 1994.
In perioada 1948 – 1953 a urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, sub îndrumarea profesorilor CARAGEA Boris și BARASCHI Constantin Mușat; Academia de Arte Decorative din Budapesta, Ungaria (1941-1943).
A studiat cu Iosif FEKETE NEGRULEA.
În perioada 1958-1983 a organizat douăzeci de expoziții naționale personale la București, Baia Mare, Oradea, Târgu Mureș și Cluj-Napoca și în străinătate la Milano (Italia, 1969), Uppsala (Suedia, 1972), Paris (Franța, 1972), Bonn (Germania, 1976, 1978, 1980) și Budapesta (Ungaria, 1983).
Lucrări monumentale:
1961 – Odihna (piatră de Banpotok), Eforie Nord, Constanța;
1965 – Viața fermecată (bronz), Ștrandul 1 Mai, Oradea, Bihor;
1966 – Stâlp (piatră), Galați;
1969 – Trei generații (piatră), Ploiești, Prahova;
1973 – Ștefan Ludwig Roth (bronz), Blaj, Alba;
1974 – Omagiu lui Ovidius (bronz), Băile Felix, Oradea, Bihor;
– Monumentul ostașului român (bronz), Sfântu Gheorghe;
1979 – Pe meridianele lumii (inox), Atena, Grecia;
1980 – Țara Bihorului (bronz), Budapesta, Ungaria;
1992 – Bustul lui Petöfi Sándor (bronz), Marghita, Bihor.
In anul 1953 Péter BALOGH a fost distins cu Premiul al II-lea acordat în cadrul Festivalului Mondial al Tineretului, București.
Din 1948 a participat la majoritatea Saloanelor anuale și la Expozițiile tematice din țară, precum și la Bienalele de sculptură.
Începând cu 1959 a participat la numeroase Expoziții românești din străinătate și la manifestări internaționale organizate în Italia, Franța, Austria, Finlanda, India, Germania, Ungaria, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia.
