Palatul Comunității de Avere, Caransebeș

Impunătorul Palat al Comunității de Avere a fost construit în anul 1901, stilul arhitectural adoptat fiind barocul vienez.
Cel care a creat planurile de construcție ale palatului a fost Ármin Villányi, arhitect regal la Oficiul de stat pentru construcții Caraș-Severin din Lugoj, pe atunci în vârstă de doar 26 de ani, iar arhitectul Karl Hart din Timișoara a fost antreprenorul care a realizat lucrările de edificare.
Acest din urmă arhitect a proiectat în Caransebeș mai multe clădiri însemnate, printre care se numără cea a Primăriei, a Noii Case de Păstrare, dar și case familiale.

Palatul Comunității de Avere, Caransebeș

Clădirea a fost construită pe latura estică a Pieței Francisc Iosif, colț cu Strada Hunyadi (azi, Str. C.D. Loga), pe locul devenit liber în urma incendiului ce a mistuit în primăvara lui 1899 restaurantul cu denumirea „Zur Traube” (ger. „La strugure”), ce exista în acest loc.
Noua construcție a fost proiectată să fie atât utilă, cât și monumentală, fiind cronologic prima construcție civilă privată cu o asemenea anvergură din oraș.

Palatul Comunității de Avere, Caransebeș

Clădirea este construită pe trei niveluri. A fost proiectată să găzduiască atât birourile Comunității de Avere, cât și locuințe pentru funcționari.
Arhitectural, palatul aparține stilului baroc vienez, cu ornamentație bogată și dinamică, modelat prin forme și contururi geometrice complexe, ovale și elipsoidale, atât în ceea ce privește decorațiunile fațadelor, cât și interioarele.

Palatul Comunității de Avere, Caransebeș

Ruperea de plan a fațadei principale și scoaterea din aliniament a treimii centrale a acestui flanc al clădirii adaugă monumentalitate edificiului, fără necesitatea utilizării pilaștrilor sau contraforților, elemente specifice acestui stil, dar care nu-și aveau locul în procesul de gestionare judicioasă a spațiului construit.
Interiorul clădirii este realizat respectând același stil, atât în ceea ce privește funcțiunile, cât și materialele. Se remarcă utilizarea marmurei și a fierului forjat la casa scării, spațiul principal de intrare în palat fiind impresionant prin volumetrie și aranjament. Astfel, din acest atrium pardosit cândva cu mozaic, două scări cu trepte de marmură roz și balustradă din fier conduc la ușile de acces ale spațiilor de la mezanin, respectiv la etajul clădirii.
Demisolul era destinat, în principal, spațiilor de depozitare a lemnelor de foc.
Tot aici se afla și locuința administratorului clădirii, iar unele spații aveau destinație generală, putând fi folosite ca depozite.