Natalia Dumitresco (Natalia Dumitrescu) s-a născut la data de 20 decembrie 1915, la București, si a încetat din viata la data de 3 iulie 1997, Chars, Île-de-France, Franța.
A absolvit Academia de Arte Frumoase din București la clasa lui Francisz Shirato în 1939.
A avut 36 de expoziţii personale in Franţa, România, Marea Britanie, Italia, Elveția, Belgia, R.F.G., Danemarca, Statele Unite, Japonia şi a participat la numeroase expoziţii de grup.
După un număr de ani de muncă în alb și negru, ea a abordat pictura de culori, în care arată originalitate și o mare prospețime a culorilor în compoziții.
S-a stabilit la Paris în 1947. în anul următor a cumpărat, împreună cu soţul ei, Alexandru Istrati, un atelier pe Impasse Ronsin, în apropiere de Brâncuşi, pe care l-au îngrijit in ultimii nouă ani ai vieţii acestuia. Brâncuşi i-a numit legatarii săi universali.
A obţinut premiul Grupului Espace în 1952, premiul Kandinsky în 1953, premiul Carnegie în 1959 la Pittsburgh, Premiul I la Salonul Internaţional al Femeii în 1969.
Operele sale se găsesc în muzee şi colecţii particulare din Franţa, România, Statele Unite, Marea Britanie, Elveţia, Italia, R.F.G., Danemarca, Japonia etc.
Ea și soțul ei sunt îngropați în cimitirul Montparnasse din Paris, același cimitir în care este înmormântat și Constantin Brâncuși.
