Ion Grigore POPOVICI s-a născut in Codăşti, jud. Vaslui, in anul 1907 si a încetat din viata la Bucureşti, in anul 1946.
Pictoriţa Nadejda (Nadia) Ajder (Popovici) – soţie, sculptorul Constantin Popovici – fiu, pictoriţa Eliza Popovici – fiică.
Ion Grigore Popovici s-a bucurat încă din tinerețe de aprecierea criticilor, colecționarilor și a cunoscătorilor de artă.
In anul 1934 colaborează cu Cristea Grosu la Mon. Infanteriei de Ion Jalea, demolat, Bucureşti;
Papinian (piatră), Faţada Facultăţii de Drept, Bucureşti.
Muzee: Cabinetul de stampe, Biblioteca Academiei Române, Bucureşti; Muzeul Naţional de Artă al României (sculptură şi grafică), Bucureşti; Muzeul de Istorie şi Artă a Municipiului Bucureşti.
Premii şi distincţii:
1934 – Bursa Paciurea;
1937 – 1938 – Bursa Şcolii Române de la Roma, Italia;
1937 – Premiul pentru sculptură al Ministerului Cultelor şi Artelor;
1946 – Câştigă concursul pentru Mon. Victoriei (nerealizat).
Impresionanta sa carieră artistică a fost curmată mișelește cu rafale de mitralieră. Evenimentul a fost comentat de presa vremii ca fiind un accident secundar în urma unei spargeri, ceea ce se află departe de adevăr. În realitate, Ion Grigore Popovici s-a numărat printre victimele unei serii de asasinate politice. Astfel, moartea sa tragică a fost precedată de asasinarea unor artiști plastici ca Anatol Vulpe, Elena Popeea și Ion Diaconescu.
„Pe la ora 1 noaptea m-am trezit îngrozit în zgomot de împușcături. Tata încerca să se ridice de lingă mine. S-a îndreptat cu greu spre ușa deschisă, îndepărtând-o pe mama pentru a o proteja. Când a ajuns în pragul ușii o rafală de armă automată l-a doborât.” Constantin Popovici
