Constantin ARTACHINO, pictor
Constantin Artachino (scris si Artakino) s-a născut la data de 7 noiembrie 1870, la Giurgiu, si a încetat din viata la data de 9 februarie 1954, București.
A fost fiul lui Domenico Artachino, cu ascendenți originari din portul Artachi de la Marea Marmara. În anul 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, întreaga familie s-a refugiat la București.
După ce a absolvit patru clase primare, părinții l-au înscris la Școala de Comerț, unde profesorii i-au descoperit aptitudinea pentru desen.
Cu sprijinul material al unui unchi, a urmat concomitent Școala de Comerț și Școala de Belle-Arte din București, sub îndrumarea pictorilor Theodor Aman și George Demetrescu Mirea. Theodor Aman l-a sfătuit să semneze Artakino, pentru ca numele său să nu fie pronunțat în străinătate „Artașino”, după ortoepia franceză.
S-a format la București și Paris, însă a căutat contexte variate, în călătorii la Veneția, Milano, Londra și Constantinopol.
Membru fondator al Societății Ileana și al Tinerimii Artistice.
Astfel, împreună cu alți pictori ai vremii, printre care Nicolae Vermont și Ștefan Luchian, Artachino organizează în iulie 1897 Societatea pentru dezvoltarea artelor în România – "Ileana".
De asemenea, a fost membru fondator al societății Tinerimea artistică înființată la 3 decembrie 1901 de un grup de pictori, între care Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Ștefan Popescu și Gheorghe Petrașcu.
A fost profesor la Școlile de Belle Arte din Iași și București.
S-a afirmat în special ca portretist și peisagist, într-o viziune academistă ușor modernizată, cu o paletă dominată de tonuri calde de ocru, cu tușe versatile – când minuțioase, când aplicate cu pensule late și gesturi rapide.
A fost decorat de regele Ferdinand și de regele Carol al II-lea, pentru meritele sale ca pictor și profesor.
În anul 1951, pentru a putea fi acceptat la expoziția anuală de la sala Dalles, în plină epocă a realismului socialist, a pictat un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul „Scânteia”. Către sfârșitul vieții a rămas singur, fusese căsătorit de două ori, iar în iarna foarte geroasă a anului 1954 a murit sărac, de frig, la vârsta de 84 de ani.
Constantin Artachino a abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea, înregistrând influențe din academism, impresionism, postimpresionism și simbolism, curente cu care a luat contact în timpul studenției și al maturității artistice.
Este considerat un maestru al portretului și peisajului în istoria artei românești. A fost atras de lumea orientală și balcanică, pe care a zugrăvit-o adeseori. A realizat portrete excepționale de turci din Dobrogea și a descoperit în Dobrogea și Balcic un filon bogat de inspirație.
Deși a fost un personaj elegant, provenind din elita culturală a țării și participând în tinerețe la vestitele bătăi cu flori de la Șosea, a fost un pictor mai degrabă al ruralului și al mahalalei. Creația sa s-a remarcat prin eleganță, echilibru, linii și contururi clare, perfect armonizate. Portretul „Fata cu crini” a rămas una dintre lucrările sale reprezentative.
Pe lângă pictura de șevalet, a contribuit la pictarea Catedralei Sfântul Alexandru din Alexandria în anul 1898, realizând pictura murală în ulei, în stil bizantin, și catapeteasma în stil neogotic, împreună cu Constantin Pascali și Ștefan Luchian.
După cutremurul din 1940, pictura a fost restaurată de Constantin Artachino și Ștefan Panciu. A participat, de asemenea, la renovarea și pictarea Catedralei ortodoxe Sfântul Nicolae din Tulcea, între anii 1897–1900, alături de Ștefan Luchian.
„Călugăr” (ulei pe pânză) surprinde, în stilul sobru al lui Constantin Artachino, profilul unui monah tânăr, redat cu o lumină delicată care îi modelează trăsăturile.
„Turtucaia – geamie” de Constantin Artachino redă o geamie ridicată pe un relief stâncos, sub un cer luminos, într-un peisaj oriental.
„Lizieră la malul mării-Kaliakra” (ulei pe pânză lipită pe carton, 34 × 42,5 cm, semnat stânga jos cu albastru) evocă un peisaj litoral luminos, Constantin Artachino surprinzând vibrația vegetației prin tușe lejere și tonuri calde.
„Moscheea din Turtucaia” (ulei pe pânză, 50 × 38 cm) redă, prin pensulația luminoasă a lui Constantin Artachino, o scenă urbană orientală, cu moschee, case colorate și siluete umane, într-o atmosferă calmă și solară.
„Peisaj de iarnă”, (ulei pe carton), redă, prin viziunea lui Constantin Artachino, un sat acoperit de zăpadă, cu volume simple și atmosferă tăcută.
„Portret de turc (Ismail)”, ulei pe carton, 53 × 35,5 cm, semnat dreapta jos, cu negru „C. Artachino”, reflectă rigoarea academică a lui Constantin Artachino.
„Ciulinii Bărăganului” (ulei pe pânză, 60 × 45 cm), semnat dreapta jos cu negru „C. Artachino”, evidențiază sensibilitatea florală a lui Constantin Artachino.
„Pe gânduri” (pastel pe hârtie, 35 × 47,5 cm, semnat dreapta jos cu negru) surprinde o figură feminină meditativă, Constantin Artachino rafinând expresia prin tonuri calde și contururi delicate.
„Copac înflorit” (1900) surprinde un arbore acoperit de flori albe, integrat într-un peisaj verde, luminos și liniștit.
„Portret de Turc” (ulei pe carton, 51 × 42 cm) surprinde, prin tușa sigură și expresivă a lui Constantin Artachino, chipul unui bărbat oriental, cu privire pătrunzătoare.
„Trandafiri” păstrează o grație tăcută, Constantin Artachino construind o atmosferă delicată, în care fragilitatea devine eleganță.
„Uliță Dobrogeană” (ulei pe pânză, 60 × 45 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „C. Artachino”) surprinde, în stilul lui Constantin Artachino, un colț de sat cu arhitectură tradițională și atmosferă calmă.
„Curte în Italia” (ulei pe pânză, 61 × 46 cm) evocă, prin construcția geometrică și tușa densă a lui Constantin Artachino, o curte urbană mediteraneană, dominată de arcade, volume arhitecturale compacte și o lumină calmă, filtrată.
Turc (ulei pe pânză lipită pe placaj, 40,5 × 32 cm, semnat sus, cu negru, „C. Artachino”) este un portret masculin sobru, cu privire directă și costum oriental, redat prin tușe ferme și cromatică reținută, într-o compoziție realizată de Constantin Artachino.
„Cap de expresie” (1892, ulei pe pânză lipită pe carton, 42 × 36 cm) înfățișează un bust masculin cu ochii coborâți, modelat din tonuri calde și umbre dense.
„Iarna, 1903” (ulei pe pânză) surprinde, în stilul sobru al lui Constantin Artachino, o stradă acoperită de zăpadă, cu case modeste și siluete izolate.
„Popas la Dunăre” (ulei pe pânză, 45 × 60 cm, semnat de două ori dreapta jos, cu negru „C. Artachino”) redă, în stilul lui Constantin Artachino, o scenă liniștită de mal, cu căruță și corturi.
„Bretagnia” (ulei pe pânză, 45 × 60 cm) surprinde un țărm stâncos liniștit, cu mare calmă și orizont deschis, într-o viziune sobră a lui Constantin Artachino.
„Pescarul” (ulei pe pânză, 45 × 65 cm) înfățișează o barcă pe ape liniștite, cu figură solitară, redată calm și echilibrat de Constantin Artachino.
„Casă în Dobrogea” (ulei pe pânză, 50 × 60 cm) surprinde o locuință rurală izolată, redată prin tușe libere și cromatică calmă, specifică lui Constantin Artachino.
„Minaretul din Turtucaia” (ulei pe pânză, 70 × 50 cm) surprinde silueta verticală a minaretului într-un peisaj luminos, redat cu tușe largi, specifice lui Constantin Artachino.
„Turtucaia” (ulei pe pânză lipită pe carton, 47 × 33,5 cm, nedatat) este o lucrare în ulei care exprimă stilul armonios și subtil al lui Constantin Artachino.
„Elena” (ulei pe pânză, 152,5 × 123 cm, 1906) înfățișează un portret feminin elegant, cu detalii decorative și atitudine calmă, realizat de Constantin Artachino.
„Femeie în grădină” (ulei pe pânză, 41 × 32,8 cm, nedatat) este o lucrare în ulei pe pânză care reflectă eleganța reținută și echilibrul compozițional specifice lui Constantin Artachino.
„Țigancă” (creion colorat pe hârtie, 29,5 × 19,5 cm, 1904), semnată și datată stg. jos cu brun, prezintă o tânără în port popular românesc, surprinsă în picioare, cu un aer calm și firesc.
„Peisaj (Turtucaia)” (ulei pe pânză, 46 × 61 cm) surprinde locuințe joase, săpate în relief, integrate într-un cadru arid și luminos.
Expoziții
1951 – Expoziția anuală de la Sala Dalles, București
2 mai 1896 – Expoziția Artiștilor Independenți, București
Premii și distincții
1931 – Decorație acordată de regele Carol al II-lea
1915 – Decorație acordată de regele Ferdinand
1913 – Medalia clasa I pentru pictură la Salonul Oficial
Știi mai multe despre Constantin ARTACHINO, pictor? Spune și altora!