Eugen GÂSCĂ, pictor
Eugen Gâscă s-a născut in anul 1908 si a încetat din viata in anul 1989.
A fost al doilea fiu al învățătorului Dumitru Gâscă, a rămas de timpuriu orfan, pierzându-și tatăl în 1917 și mama în 1918. Împreună cu fratele său, Mitruț, a fost luat în grija mătușii sale, Elena Șerban, și a soțului acesteia, preot. Încă din copilărie a manifestat înclinații artistice, începând să deseneze între anii 1915–1919. Studiile liceale le-a urmat la Turda și apoi la Blaj, unde l-a avut profesor de desen pe Flaviu C. Comșa.
Eugen Gâscă se plasează în galeria celor mai importanţi exponenţi ai primelor generații de artişti formate la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj (înființată în 1925). Aici va rămâne doi ani (1928-1930).
În anul 1928 și-a început studiile artistice la Școala de Arte Frumoase din Cluj, avându-i ca îndrumători pe Catul Bogdan, Alexandru Popp, Anastase Demian și Romul Ladea. În 1929, alături de Tasso Marchini, Eugen Profeta și Ștefan Gomboșiu, a fondat grupul „Boema”, activ în mediul artistic clujean. În 1930 a participat la Școala de vară de la Baia Mare, iar în același an și-a întrerupt studiile pentru satisfacerea stagiului militar.
Între 1932–1934 a frecventat cursurile Academiei de Arte Frumoase din București, studiind inițial în clasa lui Camil Ressu și apoi sub îndrumarea lui Constantin Artachino. În această perioadă a cunoscut o etapă de intensă creație, mai ales în vara anului 1934, petrecută la Ciuci și Timișoara.
Și-a făcut debutul expozițional la Cluj, în Sala Prefecturii, la 4 decembrie 1934, fiind bine primit de critică. În 1935 a deschis, împreună cu Ion Vlasiu, o expoziție la sala Mozart din București. A participat la Saloanele Oficiale din București (1942, 1944, 1947), la Salonul Ardelean (1947) și la edițiile Bienalei de Pictură și Sculptură din 1968, 1970 și 1972.
În 1937 l-a cunoscut pe Nicolae Tonitza, pe care l-a considerat singurul pictor român care l-a influențat. A realizat pictura murală a bisericii din Jieț-Popi (1938). În 1939 a organizat o expoziție personală la Bazargic și a participat la expoziția „20 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România”, organizată de Astra.
După o perioadă dificilă marcată de boală și tratamente la sanatoriul TBC de la Moroieni (1942–1945), s-a stabilit în 1946 la București, unde a participat activ la viața artistică până la sfârșitul vieții. În 1955 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici.
A realizat numeroase călătorii de studiu: U.R.S.S. (1961), Ungaria (1962), Cehoslovacia (1964), R.D. Germană (1966), Italia, Austria, Iugoslavia (1971), Spania, Franța și Elveția (1975). A expus și în străinătate: Viena (1956), Sofia (1961), Praga (1968), Minsk (1969), Bagdad. În 1978 i s-a organizat o amplă retrospectivă la Sala Dalles din București.
În semn de recunoaștere a activității sale artistice, în 1968 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural. În 1984 a donat 60 de lucrări Muzeului de Artă din Târgu Mureș, iar după moartea sa, soția sa, Viorica Gâscă, a donat Muzeului Național de Artă al României 158 de lucrări de grafică și mai multe picturi, instituția organizând în 2007 o amplă expoziție retrospectivă.
„Reverie” (1969, ulei pe carton, 61 × 49,5 cm), lucrare a lui Eugen Gâscă, prezintă o figură feminină așezată, tratată sintetic, cu contururi estompate și cromatică reținută, într-o atmosferă calmă și meditativă.
„Plopii” (pastel, 30,5 × 40,5 cm, semnat dreapta jos cu inițiale, datat (19)80) evocă, în viziunea lirică a lui Eugen Gâscă (1908–1989), siluete arboricole estompate într-un peisaj diafan.
„Iele” (1973, ulei pe carton, 60,7 × 50 cm) este o lucrare de Eugen Gâscă în care formele antropomorfe sunt reduse la volume fluide și ritmuri verticale, sugerând prezențe mitice într-o cromatică rece, estompată și atmosferă misterioasă.
„Lipoveanca” (ulei pe carton, 65 × 60 cm, Colecția G & K Patzelt) redă o figură feminină sobră, cu volume calme și cromatică reținută, în maniera lui Eugen Găscă.
„Peisaj cu plopi” (acuarelă pe hârtie, 23,5 × 32 cm, semnat și datat cu inițiale, dreapta jos, cu roșu) mizează pe diluție și transparență, unde, în viziunea lui Eugen Gâscă, forma se dizolvă în atmosferă, iar sugestia devine principalul vector expresiv.
Pictorul a donat 60 de lucrări Muzeului de Artă din Târgu Mureș (1984), și după moartea acestuia (1989), soția pictorului (Viorica Gâscă) a făcut o substanțială donație (158 de lucrări de grafică și câteva picturi) Muzeului Național de Artă din București, care a organizat în anul 2007 o amplă expoziție (140 de piese expuse), însoțită de editarea unui album-catalog ilustrat cu lucrările expuse.
Expoziții
1978 – Retrospectivă, Sala Dalles, București
1972 – Bienala de Pictură și Sculptură
1970 – Bienala de Pictură și Sculptură
1968 – Bienala de Pictură și Sculptură
1947 – Salonul Ardelean
1947 – Salonul Oficial, București
1944 – Salonul Oficial, București
1942 – Salonul Oficial, București
1935 – Expoziție la Sala Mozart, București
1934 – Expoziție personală, Sala Prefecturii, Cluj
Știi mai multe despre Eugen GÂSCĂ, pictor? Spune și altora!