Casa memoriala a celebrului calator Mihai Tican Rumano, Berevoești, Argeș
Pe Valea Satului, în Berevoieşti, judeţul Argeș, pitită sub dealul Anișoara se află casa scriitorului Mihai Tican-Rumano.
De factură mijlocie, construită în cunoscutul „stil muscelean” casa cu o mare vechime a supraviețuit furtunilor ce s-au abătut deasupra satului.
Inaugurarea casei memoriale a avut loc la 29 mai 1982.
Pe placa comemorativă scrie: „Aici s-a născut scriitorul, ziaristul şi exploratorul Mihai Tican Rumano.”
Școala cu clasele I-VIII Berevoiești poartă numele celui mai celebru fiu al satului: Mihai Tican Rumano.
La vârsta de 13 ani Mihai Tican-Romano ( 1895-1967 ) părăseşte casa părintească, ajunge la Constanţa, de aici cu vaporul în sudul Italiei, iar mai apoi în Argentina. În 1929 traversează Atlanticul şi merge în Spania, unde a scos ziarul „Dacia”.
Personaj fascinant, Mihai Tican Rumano este cel mai cunoscut scriitor român cu lucrări din domeniul literaturii de călătorie.
A avut o viață tumultoasă, plină de aventuri. După studiile primare făcute în satul natal, a plecat la Câmpulung Muscel, unde a intrat, pentru o scurtă perioadă, ca băiat de prăvălie.
Apoi, a luat drumul Bucureștiului, de unde a plecat spre Brăila și Constanța. Ajuns la malul Mării Negre, la numai 16 ani, Mihai Tican Rumano s-a îmbarcat pe un vas italienesc cu care a ajuns la Napoli.
Dornic să cunoască noi orizonturi, începe un periplu de aproape 25 de ani prin toată lumea. Vizitează, astfel, țări din Africa, America de Sud și America de Nord, ajungând pănă în Australia și Noua Zeelandă. Cel mai mult va sta în Argentina și Spania, unde își va publica și primele lui articole și cărți de călătorie, pentru multe dintre ele primind elogii din partea presei de specialitate.
În 1935, a fost decorat de împăratul Haile Selassie I al Etiopiei și ridicat la gradul de ofițer imperial pentru popularitatea făcută Etiopiei prin volumul monografic "Abisinia".
De asemenea, președintele Republicii Spaniole, Alcado Zamora, i-a acordat titlul de "Cavaler al Ordinului Republicii" pentru "meritele deosebite în sprijinirea aspiraţiilor poporului spaniol".
Printre titlurile cărților sale amintim: „Pierduți printre fiare", „Dansul canibalilor", „Lacul cu elefanți", „Viața albului în țara negrilor", „Peste mări și țări" etc.
Colecția de artă plastică donată de Mihai Tican Rumano Muzeului din Câmpulung
Una dintre cele mai valoroase contribuții lăsate de Mihai Tican Rumano patrimoniului cultural românesc nu a fost opera sa literară, ci impresionanta colecție de artă pe care a adunat-o de-a lungul vieții și pe care a dăruit-o Muscelului. Rezultatul acestei donații a fost înființarea Galeriei de Artă a Muzeului din Câmpulung, prima secție de artă plastică a muzeului, o instituție născută aproape în întregime datorită generozității scriitorului.
Ideea donației a apărut în anul 1959, când Mihai Tican Rumano a adresat o scrisoare Sfatului Popular al Raionului Muscel, prin care își exprima dorința ca numele său să rămână legat de locurile în care s-a născut și a copilărit. El propunea constituirea unei colecții de artă care să fie expusă într-o sală special amenajată la Câmpulung și care să poarte numele „Colecția Mihai Tican Rumano”.
Inițial intenționa să ofere 68 de tablouri, urmând ca muzeul să selecteze lucrările considerate cele mai potrivite. Autoritățile locale au acceptat imediat propunerea, hotărând organizarea unei noi secții de artă în cadrul muzeului din Câmpulung.
La 5 septembrie 1959 a fost semnat actul oficial de donație. În document, Mihai Tican Rumano explica motivele gestului său printr-o declarație emoționantă, arătând că dorea să aducă un omagiu satului Berevoești, părinților săi și orașului Câmpulung, unde își petrecuse anii copilăriei și unde cunoscuse lipsurile unei vieți modeste. Totodată, considera că, în calitate de scriitor și om de cultură, avea datoria de a contribui la dezvoltarea vieții culturale din Muscel.
Prima donație a cuprins 85 de opere de artă, dintre care 73 de picturi și 12 sculpturi, însă aceasta a reprezentat doar începutul. În anii următori, Mihai Tican Rumano a completat constant colecția prin noi donații.
Între 1959 și 1960 au fost adăugate încă 44 de tablouri și 10 sculpturi, iar ulterior au fost încheiate alte două acte de donație, în anii 1963 și 1965. La sfârșitul anului 1966, inventarul colecției ajunsese la 219 opere de artă, transformând-o într-una dintre cele mai importante colecții donate unui muzeu din România în perioada postbelică.
După moartea scriitorului, soția sa, Sylvia Tican Rumano, a continuat gestul început de acesta și a mai donat muzeului încă șapte lucrări, precum și documente și fotografii destinate secției memoriale.
Mihai Tican Rumano a stabilit încă din actul de donație condiții foarte clare privind administrarea patrimoniului. Colecția trebuia să rămână permanent în patrimoniul Muzeului din Câmpulung și nu putea fi înstrăinată nici integral, nici parțial.
Lucrările urmau să fie expuse într-un spațiu corespunzător, care să le asigure conservarea și punerea în valoare, iar muzeul avea obligația de a inaugura noua secție în termen de trei luni. Scriitorul își rezerva dreptul de a completa colecția ori de câte ori considera necesar și prevedea că eventualele donații provenite de la alte persoane puteau fi integrate numai cu acordul său.
De asemenea, intenționa să completeze patrimoniul cu propriile cărți, publicate în România și în străinătate, precum și cu decorațiile primite de la diferite state, considerate mărturii ale aprecierii internaționale de care se bucurase.
Valoarea artistică a colecției era remarcabilă. Ea reunea lucrări semnate de unii dintre cei mai importanți artiști români ai secolelor al XIX-lea și al XX-lea, între care Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Corneliu Baba, Lucian Grigorescu, Arthur Verona, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Constantin Baraschi, Oscar Han, George D. Mirea, Nicolae Grant și Ecaterina Delighioz. Numeroși artiști proveneau chiar din Muscel, fapt care oferea colecției și o puternică dimensiune regională.
Tematica lucrărilor era la fel de diversă. Colecția cuprindea peisaje din toate regiunile României, portrete ale unor personalități culturale și istorice, sculpturi monumentale, compoziții inspirate din viața contemporană și numeroase imagini dedicate Muscelului.
Printre acestea se aflau reprezentări ale vechilor case muscelene, ale piețelor din Câmpulung, ale peisajelor din zonă și portrete ale locuitorilor din Muscel, transformând colecția într-o veritabilă mărturie artistică a identității locale.
Constituirea galeriei nu a fost însă lipsită de dificultăți. Din documentele păstrate în fondul personal al scriitorului rezultă că relațiile dintre Mihai Tican Rumano și conducerea muzeului au fost adesea tensionate. Scriitorul s-a declarat nemulțumit de întârzierile privind preluarea lucrărilor și inaugurarea secției, de condițiile de expunere, de programul de vizitare și de modul în care era administrată colecția. În repetate rânduri a adresat memorii autorităților locale și Ministerului Culturii, solicitând respectarea clauzelor donației și o valorificare corespunzătoare a patrimoniului artistic pe care îl oferise.
În urma acestor intervenții au fost luate măsuri de reorganizare a secției de artă. Au fost amenajate trei săli de expunere, s-au instalat indicatoare și panouri informative, s-au organizat ghidaje, conferințe și emisiuni radio dedicate colecției și artiștilor reprezentați în aceasta, iar Galeria de Artă a Muzeului din Câmpulung a început să fie promovată ca unul dintre cele mai importante obiective culturale ale Muscelului.
Privită în ansamblu, donația lui Mihai Tican Rumano depășește valoarea unei simple colecții de pictură și sculptură. Ea reprezintă expresia legăturii permanente pe care scriitorul a păstrat-o cu locurile natale, în ciuda vieții petrecute pe mai multe continente.
Prin generozitatea sa au luat naștere atât Galeria de Artă a Muzeului din Câmpulung, cât și colecția artistică din Berevoești, două instituții care continuă să păstreze și să valorifice una dintre cele mai importante donații culturale realizate în Muscel în secolul al XX-lea.
Știi mai multe despre Casa memoriala a celebrului calator Mihai Tican Rumano, Berevoești, Argeș? Spune și altora!