Nicolae GRANT, pictor
Nicolae Grant s-a născut in anul 1868, la București si a incetat din viata in anul 1950, la Câmpulung Muscel, județul Argeș.
Tatăl său, scoţianul Effingham Grant, se angajează, în 1837, ca secretar, la Consulatul britanic din Valahia, coordonat de sir Robert Gilmour Colquhoun, devenind diplomat, iar prin căsătoria din 1850 cu Zoe Racoviţă, fiica lui Alexandru Racoviţă şi a Anei, nepoata lui Dinicu Golescu, ajunge proprietar al Palatului Belvedere din Bucureşti şi al moşiei aferente acestuia.
Fiind al 11-lea copil al familiei, Grant a avut posibilitatea de a-și alege drumul în viață, beneficiind de statutul social și financiar necesar unei alegeri ușurate.
În anul 1898, Nicolae Grant s-a logodit, la Golești, cu Alexandrina Bengescu.
Nicolae Grant a urmat școli de prestigiu în Franța, după ce a frecventat Pensionatul de băieți din Neuilly (1876–1878) și apoi liceele din Tours, Montpellier și Auteuil.
În anul 1883 s-a întors în țară și, împotriva voinței tatălui său, care își dorea pentru el „științele bancare”, a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București (1884–1885), unde a fost inițiat de Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu. În această perioadă și-a legat prietenii de colegi, preferându-i mai ales pe Nicolae Vermont și Ipolit Strâmbu.
În toamna anului 1885 a plecat la Paris, unde a urmat Școala de Arte Decorative sub îndrumarea lui Hector Lemaire, pregătindu-se pentru admiterea la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts. A fost menționat că s-a clasat în primii 10 suplimentari din totalul de 410 candidați.
La Paris l-a cunoscut pe Jean Léon Gérôme și a fost acceptat ca practician în atelierul acestuia. În anii de studii din capitala Franței a devenit un bun cunoscător al curentelor moderne și a îmbrățișat plein-air-ul, lucrând în jurul Parisului și în zona Fontainebleau, realizând crochiuri, studii și peisaje.
În anul 1893, Nicolae Grant a expus la Ateneul Român din Bucureşti, printre alte tablouri, o pânză cu vişine împrăştiate pe o faţă de masă albă, pictură pentru care a fost felicitat de Nicolae Grigorescu, expozantul dăruind-o marelui pictor în semn de gratitudine pentru aprecierea favorabilă a acestuia.
Chiar dacă creația lui Grant se întinde pe durata a mai bine de 50 de ani, operele realizate în cei aproximativ 20 de ani petrecuți Franța îl vor include pe pictorul nostru în rândul celor mai importanți pictori călători pe care i-a cunoscut istoria artelor românești, amintind și de afinitatea tinerilor intelectuali români față de școlile superioare de arte franțuzești.
În lucrările lui Nicolae Grant putem vedea în desene, acuarele și picturi scene de viață din Câmpulung, Golești și împrejurimi, inspirate de natura ambientală sau frumusețea portului popular tradițional.
Nicolae Grant se stabilește temporar în Câmpulung Muscel, pe str. Lascăr Catargiu, 40, unde şi-a cumpărat, de la P. Pencovici, în anul 1909, o vilă somptuoasă construită la sfârşitul secolului al XIXlea, într-un autentic stil neoromȃnesc, pictorul Nicolae Grant a fost asimilat de către localnici ca fiind un muscelean de-al lor, deşi, la rându-i, va vinde monumentalul imobil Băncii Naţionale, în 1934, pentru ca acesta să devină casă de odihnă destinată funcționarilor importantei instituții financiare a statului român.
Stabilit în Bucureşti în toamna anului 1935, în zona Parcului Domeniilor, contractează o insidioasă afecţiune pulmonară în timpul bombardamentelor din 4 aprilie 1944 şi se stinge din viaţă la 10 mai 1950, în vârstă de 83 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Sfânta Vineri din Capitală.
Olimp Grigore Ioan l-a perceput „ca fiind artistul cel mai conștiincios, cel mai tenace, și, de asemenea, cel mai sincer cu sine însuși”, iar despre interioarele sale a scris că „interioarele sale de cea mai strălucitoare bogăție, nu rămân simple documente; ele trăiesc într-o atmosferă care, cu tot caracterul său de strictă intimitate, palpită cu o intensitate de căldură vibrantă”.
Victor Bilciurescu a apreciat că „interioarele pictorului Nicolae Grant redau o caldă atmosferă pur românească și aceeași minunată îmbiere de tonuri, de umbre și de lumini, care incontestabil alcătuiesc laolaltă o adevărată comoară de artă.”
Georgescu Rachitiveanu a notat în 1927: „Nu putem tăgădui domnului Grant însușiri alese, dar menirea sa era, poate, pictura în ulei. Are gustul lucrurilor prețioase, al armoniilor bogate și distinse la care adaugă o rară măiestrie în redarea calităților fiecărei materii”.
„Lumina caldă a dimineții” (ulei pe pânză, 61,5 × 50 cm), semnat lizibil dreapta jos „n. grant”, surprinde intimitatea luminoasă la Nicolae Grant.
„Interior” (ulei pe carton subțire, 24.5 x 30.5 cm, semnat dreapta jos cu negru) prezintă un colț domestic, Nicolae Grant organizând obiectele într-o compoziție echilibrată.
„Flori” (ulei pe pânză, 55 × 46 cm) înfățișează un buchet bogat de flori roșii, galbene și portocalii, așezat într-o vază de sticlă, pe un fundal neutru, delicat nuanțat.
„Tânără femeie cu papagal” (tehnică mixtă, oval, 45 × 34 cm, semnat dreapta jos cu negru) evocă, prin Nicolae Grant, rafinamentul unui univers intim.
„Interior la Golești”, acuarelă pe carton, 65 × 48 cm, semnat dreapta jos, în peniță „n. grant”, evidențiază sensibilitatea cromatică a lui Nicolae Grant.
„Primăvara pe uliță” (acuarelă pe hârtie, 43 × 46 cm) surprinde, în viziunea lui Nicolae Grant, o uliță umbrită, animată de lumină filtrată și prospețime vegetală.
„Copaci pe malul lacului” de Nicolae Grant este o acuarelă din 1921, cu arbori în prim-plan și un peisaj de lac în tonuri luminoase.
„Interior boeresc” (acuarelă, 44 x 33 cm, semnat dreapta jos cu negru) redă un spațiu elegant, Nicolae Grant detaliind ambientul prin desen fin și tonuri calde.
„Toamna” (acuarelă) redă, în transparențele luminoase și culorile calde ale lui Nicolae Grant, o potecă umbrită de mesteceni aurii.
„Casă pe deal” (ulei pe pânză, 34,5 × 27 cm, semnat dreapta jos cu brun) transmite liniștea unei locuiri retrase, Nicolae Grant transformând peisajul rural într-o meditație despre adăpost, lumină și memoria locurilor simple.
„Colibă” (acuarelă, 17,5 × 25 cm) înfățișează o locuință rurală cu acoperiș de stuf, înconjurată de flori și vegetație abundentă. Prin transparența culorilor și atmosfera senină, Nicolae Grant surprinde farmecul vieții rustice și armonia peisajului.
„Studiu de atelier” – Nicolae Grant prezintă un bust sculptural iluminat în tonuri aurii, desprins dintr-un fundal întunecat, într-o compoziție concentrată și expresivă.
Expoziții ale artistului
- 1901– (anual, fără ani exacți precizați) – Expozițiile Societății „Tinerimea Artistică”
- 1903 – Participări la expozițiile organizate de Ateneul Român, București
- 1902–1898 – Expoziții anuale în Franța: Salonul Societății Naționale de Belle Arte și Salonul Societății pictorilor francezi
- 1898 – Expoziție personală, Ateneul Român, București
- 1893 – Expoziție personală, Ateneul Român, București
- – Participare la „Salonul pictorilor francezi” cu „un efect de lampă în sepie, pictat în salonul Mariei Rosetti”
Știi mai multe despre Nicolae GRANT, pictor? Spune și altora!