Călin Beloescu s-a născut în data de 28 martie 1953, la Cluj, România.
A urmat Facultatea de Învăţământ Pedagogic – secţia Desen – 1977; apoi Facultatea de Arte a Universităţii de Vest Timişoara – secţia Pictură – 1996.
Între anii 1977-1999 participă la peste 100 de expoziţii colective şi de grup organizate de UAP în ţară şi străinătate.
Din 1980 este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
„Eu lucrez in doua feluri. Dupa natura, sau cum zic eu, „in priza directa”, dar mai am si lucrarile de atelier. In cazul lor, cu mine se intampla ceva cu totul aparte. Ele trebuie sa porneasca de la un subiect care sa aiba nume, un titlu. Daca nu am un nume, nu pot sa incep sa lucrez. Vezi, eu cred ca in arta, la fel ca in magie, aparitia unui lucru este precedata de invocarea lui.
Pentru un artist, a da nume lucrurilor nu inseamna doar a le da un sens particular, ci un nou trup de umbre si culori. Iar inainte de a te apuca de lucru, trebuie sa ai o stare speciala. Cand Brancusi spunea ca se uita la un bloc de piatra pana cand acesta ii spune ce sa faca, era chiar pregatirea acestei stari „de dinainte”. Altfel, piatra ti-ar putea vorbi fara ca tu sa poti sa o auzi.” Calin Beloescu
„„Arta plastică” presupune o manevrare a materialului de lucru, o implicare manuală. Prin acest gest, obiectul artistic este învestit cu spiritualitate într-o acțiune „alchimică” sau „șamanică”. Limbajul plastic implică, automat, un anumit material prin care artistul se exprimă. „Arta vizuală” se situează mai curând pe partea noilor media, în care accentul e pus pe concept, și nu pe obiect. Când obiectul propus alunecă spre derizoriu, e greu să mai vorbim despre artă. Este interesant că termenul de „artă vizuală” nu a apărut în cadrul academiilor de film.” Calin Beloescu
