Mircea ENACHE, sculptor

Mircea ENACHE s-a născut la Galaţi, in anul 1953 si a încetat din viata la data de 24 martie 2020

In perioada 1975 – 1979 a urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, cu Lucia Ioan şi Nicolae Adam, București.

Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România si Membru – fondator al Fundaţiei HAR (1997).

Lucrări ale sculptorului gălățean Mircea Enache se află expuse la Muzeul de Artă din Constanța, la Muzeul de Artă din Galați, la Muzeul de Artă Medgidia și la Centrul Cultural Ovidiu. De asemenea, multe dintre sculpturile lui Mircea Enache se află în colecții particulare din Italia și România.

Activitatea artistică a lui Mircea Enache este remarcată în publicații de prestigiu: “Who is Who in Romania”, ”Romanian Contemporary Art” – Japonia 1998, ”Dicționarul sculptorilor din România sec. XIX-XX”, ”Enciclopedia personalităților contemporane”, ”Artele la malul Mării” – Fl. Cruceru 2006, Muzeul de Artă Constanța – ”Imagini și documente 1960-1984” – Fl. Cruceru 2020, Revista ”Ianus” – București 2002-2005, Muzeul de Artă Contemporană ”Sofianu” – Rm. Vâlcea, ”Vârsta de bronz” 1958-2014 și în multe alte reviste de artă.

A fost distins cu:
1997 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru Ambient;
2000 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru Sculptură;
2004 – Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler, Categoria C – „Artele plastice”.

Mircea Enache s-a numărat printre ultimii deținători ai tainelor unui străvechi meșteșug: turnarea bronzului prin metoda „cerii pierdute”.
Atelierul său de la Constanța a fost, mai mult decât un studio de creație, laboratorul unui adevărat alchimist. Și-a zămislit formele cu ajutorul pământului, apei, aerului și, mai ales, al focului, elementele primordiale indispensabile turnării bronzului, cu care a păstrat permanent o legătură nerostită, dar indestructibilă.

“Mircea Enache urmărește pe mari suprafețe structura și articulațiile trupului omenesc, a scheletului, pentru ca, apoi, pornind de la un singur element, să creeze o lume inedită, păstrându-i însă sensul inițial. De pildă, o vertebră, element esențial al mobilității, al mișcării, devine prin simplificare, prin amplificare și reorganizare a volumelor, imaginea supremă a mișcării, care este zborul”. Radu Ionescu, București-1995