Milița PETRAȘCU (OJOGA), sculptor
Milița (Militza, Melania Nicolaevici) PETRAȘCU (OJOGA), s-a născut la Chișinău, in anul 1888 si a încetat din viata la București, in anul 1976.
În 1925 se căsătorește cu Emil Petrașcu și se stabilește la București.
A urmat Studii de desen și sculptură la Moscova și Sankt-Petersburg, Rusia si Studii de filosofie, Universitatea din Sankt-Petersburg, Rusia.
In perioada 1910 - 1911 Studii la München, cu profesorii Vittorio Guttner și Cipri Adolphe Bermann, Germania.
A urmat Lecții de sculptură cu Antoine Bourdelle si Lecții de desen cu Felix Valloton la Académie de la Grande Chaumière, Franţa.
In perioada 1919 - 1923 lucrează în Atelierul lui Constantin Brâncuși, Paris, Franța.
La Bucureşti participă activ la mişcarea de avangardă care izbucnea în anii 1920.
A fost o animatoare a vieţii artistice şi culturale româneşti, foarte activă în organizarea expoziţiilor de avangardă şi a expoziţiilor Asociaţiei artistelor pictoriţe şi sculptoriţe. După 1930 devine una dintre cele mai prolifice portretiste ale elitei bucureştene.
În anul 1927 a realizat mozaicul Fântânii Miorița din București, iar la cea de-a doua expoziție a „Contimporanului” din 1930, în Sala „Ileana”, a expus alături de Marcel Iancu și Irina Codreanu. În același an a participat la expoziția de artă românească din Amsterdam.
În 1932 a făcut parte din grupul de inițiativă care a organizat în Sala „Ileana” expoziția „Arta Nouă”. În cadrul Salonului Oficial din același an a prezentat portretul actriței Marioara Voiculescu.
În anul 1933 a participat la Expoziția mondială de artă futuristă de la Roma și la a treia expoziție a „Contimporanului” în Sala „Mozart”. În anii următori a expus în Germania, Italia, Austria, Anglia și Franța, precum și în saloane basarabene, realizând în 1938 bustul lui Zamfir Arbore, expus la Chișinău, dispărut după 1940.
Îl vizitează pe Ivan Mestrovič în Jugoslavia, pe care îl consideră unul dintre cei mai mari sculptori monumentali ai timpului.
Ca pictoriță, a realizat portrete pentru Ion Vinea, Mihail Jora și Liviu Rebreanu.
In anul 1939 a primit Premiul „Elena și Gh. Vlasto pentru sculptură”, acordat de Academia Română, România; iar in anul 1972 Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
„Sculptura sa reprezintă, în primul rând, un act de rezistenţă în faţa distrucţiei imaginii. Demersul sculptorului păstrează ambiţiile instantaneului şi rigorile compoziţiei clasice, întâlnite deopotrivă în arta începutului de secol. Acest lucru o va ajuta, în lunga perioadă în care va lucra cu Brâncuşi, să se apere de tentaţiile artei marelui maestru, să nu încerce gestul simplu şi grandios al abstracţiei brâncuşiene. Artista dovedeşte inteligenţa formaţiei, măsura dictată de temperamentul său, preluând din lecţia lui Brâncuşi abia sesizabile deviaţii formale, care dau prospeţime lucrărilor sale. În portrete, care alcătuiesc un capitol important al creaţiei sale, artista nu caută în chipul celui portretizat o ,,dominantă expresivă”, ci vrea să reconstituie, în ansamblul detaliilor, atributele unei personalităţi. Volumul senzual, păstrând încă vie pulsaţia dălţii, stinge izbucnirea severă a spiritualităţii celui portretizat” (Brâncuşi, N. D. Cocea, G. Enescu, Tudor Vianu ş.a.).
A fost o artistă a veacului ei, care a trăit intens şi a marcat cu harul şi iniţiativele sale ambianţa artistică interbelică, într-un moment în care arta românească cunoştea un excepţional moment de efervescenţă.
„Micaela Eleutheriade” (pământ ars) redă, în stilul sobru și profund al Militei Petrașcu, portretul pictoriței cu trăsături ferme și expresie introspectivă.
„Cap de femeie (Bustul Reginei Maria)” (bronz, început de secol XX) redă, în modelajul rafinat al Miliței Petrașcu, noblețea și demnitatea Reginei Maria.
„Portretul pianistei Clara Haskil” (gips patinat, H 47 cm, nesemnat, lucrarea în bronz se află la Muzeul George Enescu) evidențiază expresivitatea formei, Milița Petrașcu surprinzând sensibilitatea prin modelajul tensionat.
Masca (1924) este o sculptură realizată de Milita Petrașcu, caracterizată printr-o expresie calmă și esențializată. Trăsăturile reduse la forme pure sugerează interiorizarea, tăcerea și dimensiunea simbolică a chipului uman.
Imn (1927) este o sculptură realizată de Milita Petrașcu, caracterizată prin verticalitate accentuată și forme simplificate.
„Florica Rădulescu” (bronz, 21 × 26 × 22 cm, fără soclu; semnat lateral dreapta „Milița Petrașcu”) redă un bust feminin în viziunea lui Milița Petrașcu.
Cocoși (1926) este un relief realizat de Milita Petrașcu, în care formele sintetizate și ritmul liniilor dau vitalitate motivului animalier.
Idolul (1927) este o sculptură realizată de Milita Petrașcu, construită din volume simple și ritmate pe verticală. Forma arhaică și lipsa detaliilor accentuează caracterul simbolic, sugerând sacralitate, stabilitate și forță primordială.
Pianista Cella Delavrancea (1933) este o sculptură realizată de Milita Petrașcu, în care portretul captează finețea intelectuală și sensibilitatea artistei.
„Garoafe” (pastel, 57,5×40 cm, semnat stânga jos în monogramă, datat 1952) redă, prin sensibilitatea Miliței Petrașcu, o natură statică delicată, în tonuri luminoase și echilibru compozițional.
Cap de expresie (1924) este o sculptură realizată de Milita Petrașcu, în care trăsăturile sunt reduse la forme esențiale.
Cap de copil (bronz, 34 × 17 cm), atribuit delicatului limbaj plastic al Miliței Petrașcu, surprinde expresia concentrată și volumul sobru al unui portret infantil.
Fântâna Miorița, din București, inaugurată în 1936, are părțile laterale decorate cu un mozaic în alb-negru, realizat de Milița Pătrașcu, cu scene din balada Miorița.
Bust (1964), ghips, 44 cm, inscripționat „Milita Pătrașcu 1964”, atribuit Milita Pătrașcu (posibil Petre Oprea).
„Bust” (1964, ghips, 44 cm), inscripționat „Milita Pătrașcu 1964”, prezintă un cap feminin modelat sobru, cu trăsături stilizate și expresie meditativă.
Lucrări în colecții publice:
- Cabinetul de stampe, Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, România;
- Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti, România;
- Muzeul Naţional de Artă al României, Bucureşti, România;
- Muzeul Zambaccian, Bucureşti, România;
- Muzeul de Istorie şi Artă a Municipiului Bucureşti, România;
- Muzeul de Artă, Cluj-Napoca, România;
- Muzeul de Artă, Constanţa, România;
- Muzeul de Artă, Craiova, Dolj, România;
- Muzeul Național Brukenthal, Sibiu, România;
- Muzeul de Artă, Timişoara, România.
Premii și distincții
- 1968 – Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a „pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice”
- 7 martie 1956 – Ordinul Muncii clasa a II-a „cu prilejul zilei de 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii și pentru merite deosebite în muncă” – retras la 3 iunie 1959 „ca urmare a săvîrșirii unor fapte grave”
- 23 septembrie 1942 – Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Cavaler clasa II, pentru teatru
Milița Petrașcu a rămas o figură majoră a sculpturii românești din secolul al XX-lea, un spirit liber și exigent, care a traversat avangarda, maturitatea clasicizantă și confruntarea cu un regim ostil, păstrându-și verticalitatea artistică și forța expresivă.
Știi mai multe despre Milița PETRAȘCU (OJOGA), sculptor? Spune și altora!