Marcel IANCU, pictor, arhitect, eseist
Marcel Iancu (Marcel Janco) s-a născut la data de 24 mai 1895, la București, si a încetat din viata la data de 21 aprilie 1984, in Israel.
A absolvit în 1917 Academia de Arhitectură din Zürich.
Sosit la Zürich în 1915, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic, frecventează reuniunile artistice de la „Cabaretul Voltaire”, unde îl cunoaște pe Hans Arp și se reîntâlnește cu Tristan Tzara, participând la inițierea mișcării „Dada” .
În 1922 revine în România, devenind unul dintre promotorii artei de avangardă. Face parte din cercul condus de poetul Ion Vinea, care edita revista „Contimporanul” (1924-1936) și participă cu tablouri la expoziții organizate împreună cu sculptorița Milița Petrașcu și pictorița Margareta Sterian.
Într-un fel, Marcel Iancu a fost o contradicţie în termeni: un avangardist care alege rigoarea şi profesionismul, sceptic faţă de improvizaţie, un perfecţionist care-si intrigă şi instigă contemporanii, un modernist care foloseşte tradiţia pentru a obţine noul.
Revenise în România în 1922, după câţiva ani petrecuţi în Europa novatorilor Paul Klee, Hans Arp, Arthur Segal, M.H. Maxy, Victor Brauner, Georges Braque, Andre Breton sau Jean Cocteau.
În 15 ani proiectează peste 40 de clădiri, mai ales locuinţe, consacrându-se ca arhitect, după ce devenise un pictor recunoscut. La “Biroul de Studii Moderne”, companie de construcţie pe care o stăpâneşte împreună cu fratele sau, proiectează primele case moderne ale Bucureştiului, influenţat de cubism, constructivism sau de Le Corbusier.
În 1941 se stabilește în Palestina aflată sub mandat britanic.
După înființarea statului Israel, se afirmă ca profesor și animator al vieții culturale.
„Portretul lui Hugo Ball” (serigrafie pe hârtie argintată, 89 × 45 cm, Colecție particulară) prezintă un chip stilizat, construit din linii nervoase și expresive, realizat de Marcel Iancu.
„Cabaret Voltaire” (litografie, 1970) evocă, în dinamica fragmentată a lui Marcel Iancu, atmosfera avangardistă, prin personaje stilizate și compoziție ritmată.
„Compoziție dadaistă” (tehnică mixtă, 7,5 × 11 cm) este o miniatură abstractă, construită din forme spontane, linii nervoase și accente cromatice discrete.
„Naufragiul” (1923, tuș, 29 × 21 cm, semnat dreapta jos cu tuș) concentrează drama într-un desen nervos, Marcel Iancu transformând linia rapidă într-o scenă de tensiune, dezechilibru și mișcare.
„Souvenirs et Regrets” (litografie, 1968) sintetizează, în limbaj abstract, viziunea lui Marcel Iancu, prin forme geometrizate și accente cromatice vii.
„Ștrand, 1931” (ulei pe carton) dezvăluie, în stilul angular și modern al lui Marcel Iancu, siluete fragmentate de înotători și personaje pe mal, integrate într-o compoziție ritmată.
„Poetul Ion Barbu în diverse ipostaze” (1930, tuș, 30 × 23 cm, semnat dreapta jos cu tuș) surprinde, prin Marcel Iancu, expresivitatea schimbătoare a poetului.
„Compoziție cu flori” (dadalit pe pânză lipită pe carton, 44 × 60 cm, semnat și numerotat dreapta jos cu creion) propune o compoziție decorativă, Marcel Iancu articulând formele florale prin pete cromatice sintetice și ritmuri moderne.
„Gala Galaction, 1943” (tuș) îl surprinde, în stilul nervos și expresiv al lui Marcel Iancu, pe scriitorul cu barbă amplă, aplecat asupra unei foi.
„Portret de femeie”, realizat de Marcel Iancu, surprinde o figură feminină stilizată, construită din planuri angulare și contraste cromatice puternice.
„Compoziție, port” (ulei și nisip pe carton, 35 × 50 cm) propune, în limbaj abstract, o structură portuară sintetizată de Marcel Iancu.
„Conveuse” (ulei pe pânză lipită pe carton, 35 × 50 cm, 1960, semnat stânga jos cu negru, cu etichetă de atelier pe verso) structurează o natură statică în forme sintetice, Marcel Iancu echilibrând volumele prin tonuri calde și albastruri vibrate.
„Natură statică” (tehnică mixtă, cca. 1930–1933) propune o compoziție cubistă, cu forme fragmentate și ritmuri geometrice, în care obiectele sunt reinterpretate expresiv.
„Peisaj oriental” (ulei pe carton) evocă o scenă cu personaje și arhitecturi; în compoziția lui Marcel Iancu, tonurile calde structurează spațiul.
„Café-Concert” (gouașă pe hârtie, 1923–1924) surprinde, în limbajul avangardist al lui Marcel Iancu, o scenă urbană vibrantă, cu personaje fragmentate și gesturi expresive, ritmate de contraste cromatice puternice și o compoziție dinamică.
„Compoziție” (ulei pe carton) explorează, în limbajul modern al lui Marcel Iancu, relația dintre forme fragmentate, volume și culoare.
„Compoziție – Ion Vinea și o femeie” (xilogravură colorată cu accente de guașă) reunește, în stilul constructiv al lui Marcel Iancu, forme fragmentate și tonuri de ocru, albastru și roșu.
„Natură statică cu instrumente muzicale” (ceracolor, 20 × 28 cm) este o compoziție modernistă semnată de Marcel Iancu, în care formele sunt stilizate în registre suprapuse, aproape abstracte.
Portret de bărbat surprinde, într-un limbaj expresionist, un chip masculin fragmentat în planuri angulare și contraste cromatice intense.
Natură statică (1933–1935) surprinde, în limbajul modernist al lui Marcel Iancu, o compoziție de atelier cu fructe, cărți și vase, construită din planuri fragmentate și linii ferme.
„Beduini” (tehnică mixtă, 22 × 16,5 cm, semnat dreapta jos cu creion) este o lucrare semnată de Marcel Iancu, în care cele trei siluete alungite sunt construite prin linii spontane și pete cromatice transparente.
„Dr. Sandu Liebllich” (tuș și creion) reflectă linia nervoasă și expresivitatea grafică a lui Marcel Iancu, construind un portret fragmentat.
Lucrările lui Marcel Iancu sunt prezente in muzee din întreaga lume: Muzeul National din Zurich, Muzeul de Arta Moderna din Paris, Muzeul National din Berlin, Muzeul Iancu Dada din Ein Hod, Muzeul de Arta Moderna din New York, Muzeul de Arta din București.
Distincții
Premiul Dizengoff (1951)
Premiul de Stat Israelian (1967)
Știi mai multe despre Marcel IANCU, pictor, arhitect, eseist? Spune și altora!