Muzeul Memorial Mihail Kogălniceanu, Iași
Muzeul este găzduit într-o construcție monument de arhitectură, construită în stil neoclasic, a cărei istorie începe în anii 1807-1808, pe când se afla în proprietatea familiei Hermeziu. În 1817, Ilie Kogălniceanu, tatăl viitorului om politic Mihail Kogălniceanu, a cumpărat proprietatea.
Aceasta este casa în care s-a născut şi a locuit Mihail Kogălniceanu împreuna cu familia, pe parcursul întregii vieţi (1817-1891).
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu”, alături de alte vechi zidiri ieșene care au aparținut familiei Kogălniceanu, este un reper spațio-temporal la care suntem obligați să raportăm „rutele de viață creatoare” ale istoricului, gazetarului, scriitorului, avocatului, omului politic, dar și pe ale omului Mihail Kogălniceanu (1817 - 1891).
Casa care găzduiește azi Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” i-a avut oaspeți de seama pe pașoptiștii C. Negri, V. Alecsandri, Al. Russo, dar și pe domnii Mihail Sturdza și Grigore Alexandru Ghica. Tot aici se afla Mihail Kogălniceanu când a primit vestea alegerii lui Alexandru Ioan Cuza drept candidat la tronul Moldovei și tot aici a fost găzduit principele Carol în aprilie 1869, la cea de a cincea sa vizită făcută la Iași.
In timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, casa a suportat serioase deteriorari. Intre anii 1946-1948, in urma demersurilor profesorului universitar Gheorghe Baileanu, care era președintele Epitropiei Institutelor Școlare, au fost refăcute integral clădirile din incinta proprietății, iar casa a fost reconstruita pastrandu-i-se forma originala. In anul 1955 casa a fost declarata monument istoric, prin efortul susținut al aceluiași profesor Gheorghe Baileanu.
Mobilierul din lemn sculptat, realizat în stilurile oriental, renascentist, Biedermeier, Ludovic al XV-lea, Ludovic al XVI-lea, Napoleon al III-lea, mobilierul din lemn dorat și cu împletitură din pai, două „grands buffets” din stejar, oglinda dorată, vasele din porțelan de Sèvres, tablouri, candelabre, sfeșnice, covoare, precum și farfuriile și tacâmurile din argint, unele decorate cu monograma lui Mihail Kogălniceanu, paharele pentru vin sau apă din cristal de Baccarat, fructierele din porțelan cu monogramă și alte obiecte de artă decorativă sunt menite să creioneze un cadru ambiental specific unei familii boierești care, de multe ori, avea oaspeți de seamă, dar și să pună în evidență rafinamentul deosebit al proprietarilor.
Sigiliul cu monogramă, servieta de diplomat (cu cifru), cutia pentru pălării (cu monogramă), o lampă de birou, trusa de birou, o călimară și o scrumieră care i-au aparținut, însemnele lojei masonice al cărui membru a fost, fotografii ale urmașilor săi, costumul popular și bijuterii care au aparținut Ecaterinei Kogălniceanu sunt valoroase piese de patrimoniu care conferă autenticitate ambientului creat.
