Gara Oravița. Prima gară din România

În 1847, cu șapte ani înainte de inaugurarea celei dintâi căi ferate din spațiul românesc, la Oravița erau finalizate lucrările de construcţie la prima gară din România.
Ridicarea gării Oraviţei a avut loc concomitent cu construirea primului traseu feroviar din ţară, şi anume calea ferată Oraviţa – Răcăşdia – Vrăniuţ – Berlişte – Milcoveni – Iam – Straja – Iasenova – Roşia – Biserica Albă – Vracevgai – Socol – Baziaş, o investiţie de cinci milioane de florini.

Această cale ferată a fost construită în perioada 1846-1854, cu doar 16 ani mai târziu decât prima linie de cale ferată din lume (Liverpool – Manchester 1830).

Gara a intrat în activitate odată cu inaugurarea acestui traseu pentru transportul de marfă la 20/30 august 1854 şi pentru călători la 1/11 noiembrie 1856, cu trei vagoane.

La inaugurarea tronsonului Oravita-Bazias (62,5 km), 20 august 1854, în Gara Oravița a avut loc slujba de sfintire oficiata de Karl Wittahorszky, arhidecan de Oravita și doctor în teologie dogmatică, titlu obţinut la Vatican.
Edificiul era dotat cu lift-pasaj, pentru accesul la peronul aflat mai sus de nivelul străzii, acest lucru reprezentând tot o premieră pentru acele vremuri.

Prin Gara Oravița au trecut personalități de seamă, între care trupa de teatru Pascaly, cu Mihai Eminescu – sufleor și secretar al directorului, Jokái Mor, deputat de Oravița, împărăteasa Sissi, viitorul rege Carol I al României, călătorind incognito spre țară. În 1869, de la Oravița la Budapesta, călătoria dura 26 ore, iar de la Oravița, la Viena, 36 ore.

Traseul era cunoscut sub denumirea de „lunga linie orientală”.