Max Hermann MAXY, pictor, scenograf, profesor
Max Hermann Maxy (M. H. Maxy) s-a născut la data de 26 octombrie 1895, la Brăila, si a încetat din viata la data de 19 iulie 1971, la București.
A fost pictor, grafician, scenograf și creator de artă decorativă, unul dintre reprezentanții de referință ai modernismului și ai mișcării avangardiste în arta românească.
A urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, unde i-a avut profesori pe Frederick Storck și Camil Ressu. Între 1922 și 1933, și-a continuat studiile la Berlin, sub îndrumarea lui Arthur Segal, perioadă decisivă pentru orientarea sa către limbajele plastice moderne.
Este combatant în Primul Război Mondial, iar în 1918, împreună cu artiștii I. Ross și I. Steurer, organizează la Iași o expoziție cu scene de pe front.
În 1918, a expus la Iași, alături de I. Ross și Iosif Steurer, prezentând lucrări inspirate de experiența frontului. A debutat cu o expoziție personală în 1920, la București, și a fost prezent ulterior la toate manifestările moderniste organizate de Societatea Arta Română (1921).
A fost cofondator al Grupului Contimporanul, alături de Victor Brauner, Marcel Iancu, Milița Petrașcu și Hans Mattis-Teutsch. A participat, de asemenea, la expozițiile Grupului Arta Nouă (1929) și la manifestările grupării Criterion.
În 1924, a înființat Academia de Artă Modernă și Decorativă, concepută în spiritul Bauhaus, promovând ideea unității stilistice în toate formele artistice. În 1928, instituția a fost redenumită Studioul de Artă Decorativă și a adoptat stilul Art Deco. În calitate de artist decorator, a participat la Expoziția Internațională de la Barcelona, unde a expus obiecte de artă decorativă și a fost distins cu medalia de aur.
A fondat revista de avangardă Integral, care a apărut sub coordonarea sa până în 1928. A activat ca scenograf la teatrul evreiesc Barașeum din București, iar în 1941 a devenit director al acestuia. În 1949, a fost numit director al Muzeului de Artă al României, funcție prin care a influențat politica muzeală și promovarea artei moderne.
Creația sa a traversat mai multe etape stilistice. Prima etapă a fost marcată de constructivism, orientare în care forma și structura au avut un rol central. Ulterior, s-a îndreptat către un modernism moderat, păstrând echilibrul dintre rigoarea formală și expresivitatea cromatică.
„Serenada” (1934), lucrare de Max Hermann Maxy, propune o scenă urbană cubistă cu doi muzicanți cântând pe stradă, luminați de vitrinele nocturne.
„Portret de țăran” (ulei pe pânză, 1931), lucrare de Max Hermann Maxy, conturează un chip masculin în volumetrii cubiste, cu planuri angulare și tonuri pământii.
„Curtezane” (tuș, 22 × 20 cm, semnat dreapta jos cu tuș) surprinde, prin linia incisivă a lui M.H. Maxy (1895–1971), o scenă intimă cu personaje nude, redate sintetic și expresiv.
„Portretul lui Nicolae Vermont” (tuș și creion pe hârtie, 11,5 × 11,5 cm) prezintă profilul pictorului cu trabuc, desen semnat olograf în colțul de jos de M. H. Maxy.
„Sudorii” (ulei pe pânză, 125 × 100 cm) prezintă două figuri de muncitori într-o compoziție expresivă realizată de Max Herman Maxy.
„Peisaj Industrial” (ulei pe pânză, 53 × 39 cm) surprinde un cadru industrial într-o compoziție realizată de Max Herman Maxy.
„Dezamăgire” (ulei pe carton, 34,5 × 25 cm, semnat dreapta jos cu albastru; pe verso studiu „Autoportret”) surprinde tensiunea unei priviri retrase, M.H. Maxy transformând portretul într-o imagine a neliniștii, lucidității și fragilității interioare.
Portretul scriitorului Al. Dominic (1923) este o lucrare realizată de Max Herman Maxy, construită din planuri geometrizate și contraste cromatice puternice.
Nud cu voal (1922) este o lucrare realizată de Max Herman Maxy, în care figura feminină este descompusă în planuri geometrice și ritmuri cromatice vibrante.
Flautistul (1924) este o lucrare realizată de Max Herman Maxy, reprezentând un personaj masculin surprins într-o compoziție modernistă, cu forme simplificate și cromatică contrastantă.
Construcție umană (1924) este o lucrare realizată de Max Herman Maxy, în care figura este transpusă într-o arhitectură de volume și planuri geometrice.
„Nud pe sofa verde” (1928), lucrare de Max Hermann Maxy, prezintă o figură feminină reclinată, construită în volume geometrizate specifice cubismului.
„Boxeri” (ulei pe placaj, 38 × 55 cm) surprinde un moment de tensiune maximă în ring, cu doi sportivi în plină confruntare, redați prin volume angulare și mișcare accentuată.
„Portret de femeie” (ulei pe pânză, 55 × 47 cm, Colecție particulară) prezintă o figură feminină așezată, redată prin tușe largi și cromatică expresivă, specifică lui Max Hermann Maxy.
„Țărănci” (ulei pe pânză, 46 × 38 cm) înfățișează două femei în port popular, surprinse din spate, tratate cu tușe expresive și volum simplificat, specifice lui Max Hermann Maxy.
„Portret (Amicul Babeș)” (tehnică mixtă pe hârtie, 59,5 × 49,5 cm, 1922) redă un portret masculin sobru, cu desen sigur și expresie introspectivă, specific lui Max Hermann Maxy.
„Pereche” (1927) exprimă, în viziunea constructivă a lui M. H. Maxy, o compoziție figurativă stilizată, cu volume ferme și cromatică intensă.
„Nud Culcat” (1928) evidențiază sinteza formelor și construcția volumetrică în viziunea lui M. H. Maxy, printr-o compoziție echilibrată și tonuri temperate.
„Compoziție” (1923) afirmă limbajul constructivist al lui M. H. Maxy, prin forme geometrizate și contraste cromatice echilibrate.
„Sudor” (ulei pe carton, 46 × 32,5 cm, Colecția Alexandru Ivan) redă un portret masculin cu trăsături ferme și expresie concentrată, realizat cu tușe energice de Max Hermann Maxy.
„Portretul ambasadorului Babeș” (guașă pe carton, 57 × 47 cm, Colecția Liviu Ciobotea) surprinde un portret masculin elegant, cu desen sigur și expresie sobră, realizat de Max Hermann Maxy.
„Vase” (1926), creație a lui Max Hermann Maxy, exemplifică spiritul constructivist prin formele geometrice, curbe dinamice și funcționalitate modernistă.
„Portretul actorului Iosif Bulow” (tuș) dezvăluie, în maniera expresivă a lui M.H. Maxy, chipul fragmentat al actorului, accentuat prin linii dense și ritm grafic.
„Citat din epocă” (ulei pe pânză, 50,5 × 68 cm, semnat dr. jos, Maxy, 1931) sintetizează, la Max Hermann Maxy, o viziune modernistă fragmentară.
„Cu ursul II” surprinde o scenă urbană animată, cu personaje grupate într-o compoziție ritmată, în care Max Hermann Maxy structurează spațiul prin planuri clare.
„Câte doi” propune o compoziție simbolică, cu personaje și forme juxtapuse, prin care Max Hermann Maxy explorează relațiile și tensiunile moderne.
„Târg” (1920), lucrare de Max Hermann Maxy, surprinde o piață aglomerată, redată în stil cubist prin forme geometrizate și contraste puternice.
Natură statică cu vioară și cană (ulei pe carton) construiește o compoziție modernistă cu obiecte fragmentate, ritmuri geometrizate și contraste cromatice accentuate, într-o viziune sintetică și expresivă a lui Max Herman Maxy.
„Cu ursu’” (ulei pe carton, 72 × 56 cm), lucrare din 1934 de Max Hermann Maxy, prezintă o scenă animată cu un ursar și ursul său, înconjurați de privitori.
„Cota apei Dunării” (ulei pe carton) surprinde, prin viziunea lui Max Herman Maxy, un interior stilizat, cu forme geometrizate și cromatică intensă, sugerând tensiune și echilibru compozițional.
„Construcție umană” (1926), lucrare de Max Hermann Maxy, prezintă două femei purtând coșuri pe cap, redate în stil cubist prin contururi ferme, forme simplificate și contraste cromatice puternice.
„Sfeșnic” (1925), obiect de design creat de Max Hermann Maxy, aparține curentului constructivist și se remarcă prin volume geometrice articulate, linii drepte și simetrie riguroasă.
„Trei muzicieni” (1926), lucrare de Max Hermann Maxy, înfățișează un grup de instrumentiști redați în stil cubist, prin forme geometrice compacte și o paletă caldă.
„Natură statică cu păpușă de celuloid și fier de călcat” (1926), lucrare de Max Hermann Maxy, combină elemente domestice cu o păpușă pe un fundal fragmentat cubist.
„Compoziție”, lucrare de Max Hermann Maxy, prezintă un nud abstractizat în limbaj cubist, construit din planuri geometrice colorate și linii ferme.
„Ferma”, lucrare de Max Hermann Maxy, combină elemente cubiste și suprarealiste într-un peisaj rural fragmentat: animale, clădiri și personaje integrate în planuri geometrice.
„Meissen”, lucrare de Max Hermann Maxy, este realizată în stil cubist, prin fragmente geometrice colorate care compun o scenă de gen.
„Madam Ghitas – compoziție portret”, lucrare de Max Hermann Maxy, înfățișează un portret cubist construit din planuri angulare, suprapuneri cromatice și contururi ferme.
„Margine de București” (ulei pe pânză, 41 × 55 cm), lucrare din 1920 de Max Hermann Maxy, surprinde o zonă urbană periferică, cu depozite, acoperișuri metalice și muncitori în mișcare.
„La plajă” (ulei pe carton, 69 × 48.5 cm), lucrare din 1943 de Max Hermann Maxy, prezintă trei tinere într-o compoziție luminoasă, cu forme rotunjite și tonuri calde.
„Torcătoare” (ulei pe carton subțire, 62.4 × 48.2 cm), lucrare din 1948 de Max Hermann Maxy, surprinde o femeie în costum tradițional, torcând lâna într-un peisaj rural luminos.
„Portret de femeie” (ulei pe carton, 36 x 48 cm, semnat dreapta jos, cu negru, Maxy, localizat și datat 1963) evidențiază, în maniera lui Herman Maxy, un chip stilizat, în tonuri vibrante.
Prima expoziție personală, în care expune multe din pânzele cu scene de război, i se vernisează în 1920 la București, iar în 1921 participă la expoziția Societății Arta Română.
Creația de tinerețe a lui Maxy stă sub semnul constructivismului, dar lucrările expuse la expoziția „Arta Nouă” anunță deja o orientare spre un modernism moderat.
A expus în repetate rânduri alături de nume mari ale noii arte, ca Paul Klee, Kurt Schwitters, Hans Arp, Giorgio de Chirico, El Lissitzky, Constantin Brâncuşi.
În 1926, aflat la Paris, Maxy lucrează scenografia și costumele la „Omul, bestia și virtutea” de Pirandello și la „Saul” de Gide.
„Madona electrică” (ulei pe carton, 70,5 × 46,5 cm), pictată în 1926 de Max Hermann Maxy, reprezintă portretul Florentinei Ciricleanu, tânăra actriță apropiată cercurilor avangardiste ale revistei Contimporanul.
„Mahalaua” (creioane colorate pe hârtie, 15 x 25 cm, semnat stânga jos, în creion, Maxy) surprinde, în grafica lui Herman Maxy, două personaje surprinse într-o scenă cotidiană.
Maxy începe să lucreze, în 1939, scenografie pentru teatrul evreiesc bucureștean „Barașeum”.
Lucrările sale sunt expuse în numeroase expoziții de artă românească din București, Praga, Moscova, Berlin, Varșovia, Budapesta, Sofia, Belgrad, Atena, Cairo, Damasc, Istanbul .
Știi mai multe despre Max Hermann MAXY, pictor, scenograf, profesor? Spune și altora!