Ion VLAD, sculptor

|
26 vizualizări

Ion VLAD s-a născut la Feteşti, in anul 1920 si a încetat din viata la Paris, 1992, unde si este înmormântat, în Cimitirul Montparnasse, alături de Brâncuși.

In perioada 1939 - 1944 a urmat Academia de Belle-Arte, cu profesorii Nicolae Dărăscu și Cornel Medrea, Bucureşti, România, iar in anul 1945 a absolvit Şcoala Liberă de Arte Plastice, Sighişoara, România.

Prima soţie a artistului a fost poeta Elena Tomescu Iupceanu, de care divorţează la 22 ianuarie 1944 şi pe care o portretizase din profil în anul 1942, într-un desen aproape liber al liniaturii gestuale.
Între 1952 şi 1956 este căsătorit cu Helena Maria Kuninska, un manechin de origine poloneză care trăia în Finlanda.
La câteva luni de la divorţ se căsătoreşte cu Marie Nicole Gatosky, alintată Nika, fiica secretarului particular al lui Carol I, Nicolae Gatosky.

Intre anii 1960 - 1965 a fost Profesor de Modelaj la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Bucureşti, România;

In anul 1965 se stabileşte la Paris, Franța

Din 1969 profesor de Sculptură și Desen la Centrul American, Franța; iar din 1975 profesor Suplinitor la Sorbona, Paris, Franța.

Fin 1991 a fost membru de Onoare al Academiei Române.

Lucrări monumentale:

  • George Enescu (bronz), Bârlad, România;
  • Dansul (relief), faţada Operei Române Bucureşti, România;
  • Maternitate (bronz), faţada Spitalului Municipal, Oneşti, România.

Capodopera creației sale este Statuia lui Eminescu, amplasată lângă Universitatea Sorbona - Paris. Statuia, turnată în bronz, la dimensiunea de 250 centimetri înălțime, a fost amplasată în orașul luminii chiar la centenarul decesului poetului, în iunie 1989.

Atenţia asupra personalităţii lui Mihai Eminescu datează dinaintea plecării în capitala franceză. Un portret realizat în anii adolescenţei, aflat în patrimoniul Muzeului Dunării de Jos din Călăraşi, constituie prima încercare păstrată de evocare a poetului.

Lucrările lui Ion Vlad, de o valoare deosebită, se află astăzi în posesia unor colecționari particulari şi instituţii fizice din România şi din străinătate, cum ar fi Muzeul de Național de Artă Contemporană, București, România; Muzeul Național de Artă al României, Bucureşti, România (21 lucrări în gips, bronz, piatră artificială, ciment); Muzeul de Artă, Constanţa, România; Muzeul Național Brukenthal, Sibiu, România; Muzeul de Artă, Timişoara, România (lucrarea Gheorghe Doja, gips).

Animat de un ideal clasic al sculpturii, el face din fiinţa umană eroul întregii sale creaţii. În portrete, studii de nud şi statui, analizează formele umane, reţinând acele aspecte care vorbesc despre armonie şi frumuseţe, despre ceea ce e durabil în realitatea umană, dincolo de incidente, de aparenţe şi acţiuni destructive ale timpului. Într-o perioadă în care viaţa artistică înregistrează cele mai diferite experimente, atât în planul mijloacelor tehnice, cât şi în cel al structurii figurative, sculptorul crede în posibilităţile nelimitate ale corpului uman de a acoperi întreaga gamă a problematicii existenţiale. A realizat monumente în aer liber la Timişoara, Bucureşti, Oneşti, Tokio, Evry-Paris, Monte Carlo, Cergy-Pontoise, Bois-Colombes, Nisa.” Constantin Prut

In anul 1945 a primit Premiul Simu, iar in 1964 Premiul de Stat.

Merită să afli și despre

Sugestii: