Leon Coruț - făuritorul de clopuri cu păun de la Salva, Bistrița-Năsăud
Localitatea Salva este renumită ca loc de naștere al tradiției clopurilor cu păun, în continuare rare, deoarece la confecționarea acestora sunt necesare între 300 și 700 de pene de păun.
Clopul se poartă numai de către feciori, iar în funcție de numărul de rânduri (între 3 și 7), acesta este un semn al bogăției celui care îl poartă. După căsătorie, bărbatul oferă păunul fratelui său, sau îl vinde unui alt flăcău.
Aici s-a născut în anul 1931 meșterul Leon Coruț, care a început să lucreze clopuri cu păun încă de la vârsta de 15 ani. Deși tatăl său creștea cu drag păuni, maestrul nu a deprins meșteșugul de la acesta, ci de la un bătrân din comuna Zagra, care lucra astfel de piese acasă la gospodarii care le comandau.
Leon Coruț a contribuit, prin arta sa, în mod direct la extinderea zonei în care portul clopului de păun a ajuns un element semnificativ în portul popular fecioresc, făurind astfel de piese pentru flăcăii din localitățile din împrejurimi.
Pentru făurirea „roatei de păun” meșterul avea nevoie de o deosebită răbdare și îndemânare. Mai întâi, dintr-o scândură subțire de brad, acesta confecționa suportul „struțului”, în formă de semicerc. Penele de păun erau, apoi, alese după culoare și după mărimea „ochiului” de pe fiecare pana și fixate cu strictețe pentru a obține o așezare simetrică.
Fiecare pană era legată sub „ochi” cu un fir de lână, de aceeași culoare cu penele, de pe rând, iar cotoarele erau acoperite cu un strat de ceară. Pentru a obține un suport care să poată susține „roata de păun” erau suprapuse două clopuri. Pe pălărie, meșterul aplica două „zgărdane” cusute din mărgele, iar între pălărie și „roata de păun” o coroniță din flori artificiale.
Accesoriile pentru fixarea „păunului” pe clop erau realizate de soția meșterului, Ana Coruț, aceasta făurind cu iscusință „bertița” și „pajura” pentru fiecare pălărie.
După așezare, „Roata de păun” se lega de pălărie cât mai strâns, folosind o sfoară de cânepă, pentru a rezista zguduielilor din timpul jocurilor. Pentru a obține un „păun” puțin înclinat, meșterul introducea, între bază și clop o mică „pană” de lemn. Peste cotoarele acoperite cu ceară ale penelor de păun era, mai apoi, fixată „pajura” lucrată de soția maestrului.
Clopurile lucrate de meșterul Leon Petruț și de soția sa au contribuit la popularizarea acestui element deosebit, ce a devenit, astfel, mândria portului popular bistrițean. Arta celor doi a fost recunoscută atât pe plan local, cât și la nivel național, piesele lor fiind expuse în muzeul din orașul Năsăud și încununate cu premiul III la ediția din anul 1979 a festivalului „Cântarea României”.