Schitul Sfântul Mina din județul Neamț, aparținând Mănăstirii Sihăstria, a luat ființă în 1955, a fost desființat după patru ani și reactivat după 1989; a fost sfințit în 1995; cuprinde un paraclis și două case pentru monahi și pelerini.
Schitul Draga din Piatra-Neamț, veche sihăstrie întemeiată în secolul al XVIII-lea pe Dealul Cozla, păstrează tradiția monahală a locului și o biserică de lemn monument istoric.
Schitul Sfânta Ana – Cota 1400 din județul Prahova a fost ctitorit în anul 1453 ca paraclis al pustnicilor; în 1995 s-a ridicat schitul, iar paraclisul a fost sfințit la 6 august 2008.
Mănăstirea Almaș din județul Neamț a fost ctitorită în anul 1659 de Vasile și Maria Almaș, cu un paraclis de lemn închinat Sfântului Nicolae; devastată de tătari, a fost refăcută de Ecaterina Cantacuzino; viața monahală a continuat până în anul 1821.
Mănăstirea Recea din județul Vrancea a fost întemeiată în anul 1686; între anii 1900–1940 a funcționat ca biserică de parohie; a fost repopulată în anul 1946 și astăzi are obște de maici.
Mănăstirea Brâncoveni din județul Olt se află la 20 km sud-vest de Slatina, în comuna Brâncoveni, așezare atestată în vremea lui Mircea cel Bătrân (1386–1418) și legată de mari ctitori ai Țării Românești.
Mănăstirea Morisena din Cenad, județul Timiș, a fost înființată în anul 2003 pentru a reînvia tradiția uneia dintre cele mai vechi comunități monahale cunoscute pe teritoriul actual al României.
Mănăstirea Baia Borșa este ctitorie a unei familii de români din diaspora; biserica începută în anul 2001, după planul părintelui Ioan de la Poșaga, se află în curs de pictare.
Schitul Sibiel din județul Sibiu, ridicat pe locul unei vechi vetre distruse la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost reînființat în anul 1991; locașul din 1925 a fost sfințit în 1949 și transformat în adăpost forestier în 1959.
Schitul Rășinari din județul Sibiu a luat ființă în anul 2002; piatra de temelie a bisericii cu hramul Duminica Tuturor Sfinților a fost sfințită în 2005, iar locașul a fost sfințit în anul 2008.
