Mănăstirea Florești, Vaslui - biserica neogotică monumentală
Mănăstirea Florești din satul Florești, comuna Poienești, județul Vaslui, a fost întemeiată în anul 1598. Înnoită între anii 1686–1694 și reclădită între anii 1852–1859, i-a avut ca și ctitori pe Cârstea Ghenovici (mare vornic) și soția lui, Anghelina, apoi urmașii Gavrilița Costache (vornic) cu fiii Vasile (vornic) și Lupu (vistier), împreună cu Antohie Jora (hatman). Tradiția o leagă de epoca lui Ștefan cel Mare.
Mănăstirea Florești păstrează un remarcabil ansamblu monahal, dominat de biserica „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, construită în stil neogotic în secolul al XIX-lea.
Mănăstirea Florești se află între Colinele Tutovei, la aproximativ 32 km sud-vest de municipiul Vaslui și 38 km nord-vest de Bârlad. Veche vatră monahală, documentată încă de la sfârșitul secolului al XVI-lea, mănăstirea se individualizează astăzi mai ales prin ansamblul arhitectural realizat în secolul al XIX-lea, în centrul căruia se află monumentala biserică „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, una dintre construcțiile neogotice neobișnuite în arhitectura monahală ortodoxă din Moldova.
Istoricul Mănăstirii Florești
Tradiția locală plasează începuturile vieții monahale în jurul anului 1480, în vremea lui Ștefan cel Mare, când o monahie numită Floarea sau Florentina ar fi ridicat un mic schit în locul cunoscut drept „Coada iazului de piatră”. De numele acesteia este legată și una dintre explicațiile pentru denumirea ulterioară a așezământului.
Dincolo de tradiție, prima mărturie scrisă certă datează din 19 aprilie 1596, când marele vornic Cârstea Ghenovici a dăruit mănăstirii satul Florești. La 27 iunie în același an, Cârstea Ghenovici și soția sa, Anghelina, au oferit așezământului un Tetraevangheliar manuscris, pe a cărui ferecătură era consemnat hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”. Manuscrisul se păstrează în prezent la Muzeul Național de Istorie a României.
O nouă etapă de construcție a început în jurul anului 1686, prin grija vornicului Gavril Costache, urmaș al vechilor ctitori. Acesta a început ridicarea unei biserici din piatră, lucrarea fiind continuată după moartea sa și încheiată în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea.
Cutremurele din 1738 și 1788 au provocat pagube importante bisericii, clopotniței și chiliilor. La începutul secolului următor, mitropolitul Veniamin Costachi, descendent al familiei ctitorilor, a participat la reorganizarea așezământului, iar la 20 august 1806 Mănăstirea Florești a fost închinată Mănăstirii Esfigmenu din Muntele Athos.
Secolul al XIX-lea avea să schimbe fundamental înfățișarea mănăstirii. În timpul egumenului grec Nil, care a condus așezământul între 1843 și 1862, a fost inițiat un vast program edilitar. Din această etapă provin biserica monumentală, palatul egumenesc și turnul-clopotniță care definesc și astăzi imaginea ansamblului.
Lucrările la noua biserică au început în 1852, însă secularizarea averilor mănăstirești din 1863 a întrerupt activitatea monahală și a lăsat edificiul neterminat. Construirea sa a fost reluată ulterior prin implicarea autorităților și a clerului local, iar biserica a fost sfințită la 20 iulie 1883.
După plecarea călugărilor greci, lăcașul a funcționat o perioadă îndelungată ca biserică parohială. Viața monahală a fost reluată la 21 noiembrie 1991, iar din anul următor au început ample lucrări de restaurare a bisericii, clopotniței, palatului egumenesc și zidurilor ansamblului. În prezent, Mănăstirea Florești este mănăstire de maici.
Arhitectura gotică a Mănăstirii Florești
Elementul care individualizează în mod decisiv Mănăstirea Florești este arhitectura neogotică a bisericii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, o alegere neobișnuită pentru un edificiu monahal ortodox din Moldova secolului al XIX-lea. Proiectată de meșteri italieni și începută în timpul egumenului Nil, biserica îmbină organizarea spațiului liturgic ortodox cu un repertoriu arhitectural inspirat de goticul occidental.
Edificiul este construit din cărămidă pe o bază de piatră și are o structură masivă, susținută la exterior de zece contraforți, element definitoriu pentru expresia sa neogotică. Verticalitatea construcției este amplificată de ferestrele înalte, cu ancadramente arcuite din piatră, și de ritmul contraforților care fragmentează fațadele.
Decorul exterior este tratat cu o atenție neobișnuită pentru arhitectura monahală moldovenească a epocii. În partea superioară a fațadelor se desfășoară un brâu sculptat în piatră, cu motive florale și geometrice, completat de ancadramentele ferestrelor și de ornamentele fațadei vestice. Aceste elemente accentuează caracterul neogotic al construcției, fără a modifica însă organizarea tradițională a interiorului ortodox.
Planul interior este triconic, fiind alcătuit din pridvor închis, pronaos, naos și altar. Spațiul este amplu și luminos, ferestrele înalte contribuind la impresia de verticalitate specifică arhitecturii gotice. Astfel, biserica de la Florești realizează o asociere rară între planimetria tradițională a bisericii ortodoxe și limbajul decorativ și structural al neogoticului european.
Ansamblul este completat de monumentalul turn de poartă și clopotniță, amplasat pe latura sudică. Cu o înălțime de aproximativ 25 de metri, turnul continuă vocabularul decorativ al bisericii prin fațadele din cărămidă aparentă și ornamentele din piatră sculptată inspirate din repertoriul medieval. Construcția, începută în cadrul programului edilitar din secolul al XIX-lea, a fost finalizată în 1901 de inginerii Grigore Palada și Onofreo Messina.
În contrast cu neogoticul bisericii și caracterul romantic al clopotniței, Palatul Egumenesc aparține unei expresii clasiciste. Început de egumenul Nil și finalizat în 1881, edificiul are beci, parter și etaj. Alăturarea celor trei construcții – biserica neogotică, turnul de factură romantică și palatul clasicist – conferă ansamblului de la Florești o fizionomie aparte în arhitectura religioasă vasluiană.
Interiorul bisericii a primit între 2008 și 2013 o amplă pictură în frescă, realizată de o echipă condusă de pictorul Valeriu Timofte. Mobilierul din stejar, sculptat în stil moldovenesc, introduce în interior o componentă tradițională care contrastează cu expresia neogotică a exteriorului.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Florești
Cea mai veche tradiție a mănăstirii vorbește despre monahia Floarea sau Florentina, care ar fi trăit aici în vremea lui Ștefan cel Mare și ar fi ridicat o bisericuță din lemn cu hramul „Sfântul Nicolae”. Existența acestei prime vetre monahale aparține tradiției locale, în timp ce istoria documentată a așezământului poate fi urmărită cu certitudine din anul 1596.
De Mănăstirea Florești este legată și „Sfânta de la Florești”, icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Autorul și data pictării nu sunt cunoscute cu certitudine, însă icoana a fost îmbrăcată în argint și poleită cu aur în 1749, pe cheltuiala Ecaterinei Mavrocordat. Mitropolitul Veniamin Costachi a dăruit-o mănăstirii în 1805.
În tradiția religioasă locală, icoana a fost purtată în procesiuni în perioade de secetă, credincioșii rugându-se pentru ploaie. Relatările despre ajutorul primit în urma acestor procesiuni fac parte din memoria religioasă a comunităților vasluiene.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Florești
Mănăstirea Florești este în prezent un așezământ de maici. Biserica mare are hramul „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”, prăznuit anual la 20 iulie, dată care a rămas strâns legată de istoria așezământului și de principalele momente ale edificării sale.
Paraclisul de iarnă are hramul „Adormirea Maicii Domnului”, sărbătorit la 15 august. Acesta a fost amenajat pentru nevoile obștii și sfințit în anul 2008.
Un important reper pentru pelerinii care ajung la Florești îl constituie icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cunoscută sub numele de „Sfânta de la Florești”, păstrată în biserica mănăstirii.
Cum ajung la Mănăstirea Florești
Mănăstirea se află la marginea vestică a satului Florești, comuna Poienești, județul Vaslui, între Colinele Tutovei. Din Vaslui se poate urma DN2F spre Bacău, apoi drumul către Poienești și Florești. Din direcția Bârladului, accesul se poate face prin Alexandru Vlahuță către Florești.
Mănăstirea Florești reunește peste patru secole de istorie și mai multe etape distincte ale arhitecturii religioase. Ceea ce o individualizează este biserica neogotică „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”: contraforții puternici, ferestrele înalte cu ancadramente arcuite, sculptura în piatră și accentul pus pe verticalitate introduc un limbaj arhitectural occidental într-un edificiu organizat după tradiția liturgică ortodoxă. Împreună cu turnul-clopotniță de factură romantică și Palatul Egumenesc clasicist, biserica formează unul dintre cele mai originale ansambluri monahale din județul Vaslui.
Știi mai multe despre Mănăstirea Florești, Vaslui - biserica neogotică monumentală? Spune și altora!