Mănăstirea Brebu, Prahova - ctitoria lui Matei Basarab desăvârșită de Constantin Brâncoveanu
Mănăstirea Brebu din județul Prahova datează din anul 1640, fiind una dintre marile ctitorii ale lui Matei Basarab. Biserica domnească, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, este considerată unicat în Țara Românească.
Mănăstirea Brebu se află în satul Brebu Mânăstirei, comuna Brebu, județul Prahova, în apropierea râului Doftana, într-o depresiune subcarpatică de la poalele munților Baiului și Grohotișului. Una dintre marile ctitorii ale domnitorului Matei Basarab, așezământul a început să fie construit în jurul anului 1640, complexul fiind conceput deopotrivă ca mănăstire și curte domnească. Lucrările au continuat vreme îndelungată, iar ansamblul a fost desăvârșit în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Prin biserica monumentală, Casa Domnească, turnul-clopotniță și zidurile puternice ale incintei, Brebu păstrează până caracterul unei reședințe voievodale fortificate, fiind unul dintre cele mai valoroase ansambluri arhitecturale ale secolului al XVII-lea din Prahova.
Ansamblu voievodal restaurat, în care istoria respiră prin ziduri și pridvoare, la poalele Carpaților.
Istoricul Mănăstirii Brebu
Înaintea ctitoriei lui Matei Basarab, la Brebu pare să fi existat o așezare bisericească mai veche. Un document din 20 august 1596, emis de Mihai Viteazul, amintește un preot din Brebu, iar printre moșnenii care apar într-un act din 1642 se numără și un călugăr. Începuturile actualului ansamblu se situează între 1639 și 1641. Construcția era deja suficient de avansată pentru ca Matei Basarab să amintească Mănăstirea Brebu printre ctitoriile sale. Primele lucrări au vizat turnul-clopotniță, zidurile incintei și casa egumenească, în timp ce pisania bisericii consemnează data de 27 iunie 1650 pentru începerea construirii acesteia.
Matei Basarab a înzestrat mănăstirea cu numeroase proprietăți, între care moșiile Podul Cheii, Brebu, Vianca și Bărăitarul din Prahova și Topârliga din Buzău. Împrejurările politice ale vremii nu i-au permis însă să încheie toate lucrările, acestea fiind desăvârșite ulterior de Constantin Brâncoveanu. După moartea lui Matei Basarab, mănăstirea a traversat o perioadă de declin. Constantin Brâncoveanu a intervenit în 1689–1690, reconfirmând vechile privilegii și luând măsuri pentru repararea și finalizarea ansamblului. În timpul său au continuat și lucrările de împodobire a bisericii.
În secolul al XVIII-lea, situația economică a mănăstirii s-a deteriorat din nou. În jurul anului 1750, domnitorul Grigore al II-lea Ghica a trecut-o sub administrarea Eforiei Spitalului „Sfântul Pantelimon” din București, călugării continuând să se ocupe de viața spirituală a așezământului. Secolul următor a adus numeroase încercări. Cutremurul din 1802 a dărâmat turlele bisericii, a afectat zidurile și partea superioară a turnului de intrare. Între 1828 și 1836, turlele au fost refăcute din lemn, iar după un nou cutremur, în 1838, au urmat alte reparații.
La mijlocul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Brebu deținea o bibliotecă importantă, formată de arhimandritul Ghenadie Pârvulescu, cu manuscrise și cărți valoroase. O mare parte din acest patrimoniu a dispărut însă în incendiul din 1 decembrie 1855, care a distrus chiliile și anexele așezământului. În 1863, odată cu secularizarea averilor mănăstirești, viața monahală a fost întreruptă, iar biserica a devenit biserică de mir. Fosta Casă Domnească a cunoscut în timp numeroase întrebuințări, fiind folosită drept casă de vacanță pentru elevele Azilului „Elena Doamna”, sanatoriu și casă de bătrâni, pentru ca ulterior să capete funcție muzeală.
Restaurarea ansamblului de la Brebu
Secolul al XX-lea a fost decisiv pentru recuperarea aspectului istoric al monumentului. În 1939 au fost îndepărtate turlele de lemn și pridvorul adăugat în secolul al XIX-lea, urmărindu-se apropierea bisericii de înfățișarea sa originară.
Cea mai amplă campanie de restaurare s-a desfășurat între 1955 și 1960, când au fost refăcute turlele și restaurate biserica, clopotnița și zidurile incintei. După incendiul din 23 aprilie 1961, au fost necesare noi intervenții, finalizate în 1963, prin care ansamblului i-a fost redată în mare măsură înfățișarea din secolul al XVII-lea.
Viața monahală a revenit la Brebu în 2012, când așezământul a fost reînființat ca mănăstire de maici, în legătură duhovnicească cu Mănăstirea Cornu. Din august 2013 au început să fie săvârșite slujbe după rânduiala monahală.
Arhitectura Mănăstirii Brebu
Mănăstirea Brebu se distinge prin faptul că a fost concepută nu numai ca așezământ religios, ci și ca reședință domnească fortificată. Ansamblul cuprinde biserica, Casa Domnească, turnul-clopotniță și zidul de incintă, construcțiile formând un complex unitar și foarte bine păstrat.
Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
Biserica are proporții monumentale, cu aproximativ 30 de metri lungime și 10 metri lățime, fiind construită după un plan triconc apropiat de cel al bisericii Mănăstirii Dealu. Deasupra naosului se înalță turla principală, iar pronaosul este dominat de alte două turle mai mici. Zidurile masive, realizate din cărămidă și piatră, ajung la aproximativ doi metri grosime. Sobrietatea exteriorului este specifică arhitecturii muntenești a epocii. Fațadele din cărămidă aparentă sunt articulate prin două registre de firide și un brâu de piatră, în timp ce ancadramentele ușilor și ferestrelor introduc elemente inspirate din goticul târziu moldovenesc. Acestea sunt atribuite meșterului Lupu.
Pictura păstrată în interior aparține mai multor perioade. Biserica a fost repictată în secolul al XIX-lea, iar între 1901 și 1902, pictorul Sava Henția a realizat pictura tâmplei și a altarului.
Turnul-clopotniță și zidurile de apărare
Intrarea în incintă se face prin monumentalul turn-clopotniță, una dintre construcțiile reprezentative ale ansamblului. Ridicat din cărămidă și având aproximativ 30 de metri înălțime, turnul este organizat pe mai multe niveluri, decorate cu brâuri, arcade și nișe.
Construcția avea și funcție defensivă și de supraveghere. Același caracter fortificat este evident în zidurile care înconjoară mănăstirea, prevăzute odinioară cu metereze și drum de strajă. Ansamblul putea astfel să îndeplinească, pe lângă funcția religioasă și rezidențială, și rolul unei mici cetăți.
Casa Domnească
În partea de nord a curții se află Casa Domnească, fosta stăreție a mănăstirii și reședință folosită de domnitor atunci când se afla la Brebu. Clădirea cuprindea nouă camere și o sufragerie, iar subsolul era format din două pivnițe boltite.
După numeroase transformări suferite de-a lungul timpului, restaurarea din secolul al XX-lea a urmărit recuperarea arhitecturii sale istorice. Astăzi, Casa Domnească adăpostește Muzeul de Istorie și Artă Medievală, colecțiile sale reunind tipărituri vechi, icoane, veșminte, costume boierești, podoabe și alte mărturii ale secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea.
Mănăstirea Brebu – loc de cultură și învățătură
Importanța Mănăstirii Brebu nu s-a limitat la rolul religios și defensiv. În secolul al XIX-lea, așezământul a fost și un centru de învățătură, aici funcționând o bibliotecă bogată, cu volume românești, slavonești și grecești. În tradiția locală s-a păstrat și amintirea unei „Școli a Mănăstirii Brebu”.
De istoria locului sunt legate și câteva nume importante ale culturii române. Sava Henția, autorul picturii altarului și tâmplei, și-a construit o casă în apropiere și a petrecut aici ultima parte a vieții. În vara anului 1908, Ștefan Luchian a locuit la Brebu în lunile iulie și august și a realizat peste 30 de lucrări inspirate în mare parte de peisajele zonei.
La Brebu a ajuns și Nicolae Grigorescu, iar despre mănăstire și împrejurimile sale au scris Nicolae Iorga, Dimitrie Bolintineanu și Alexandru Vlahuță.
Prin această succesiune de funcții – mănăstire, reședință domnească, loc de apărare, centru de învățătură și, mai târziu, spațiu muzeal – ansamblul de la Brebu depășește istoria strict monahală, păstrând mărturii importante despre societatea și cultura Țării Românești.
Evenimente petrecute la Mănăstirea Brebu
Zidurile înalte, meterezele și vechiul drum de strajă amintesc de epoca în care așezămintele domnești trebuiau să ofere și protecție în vremuri nesigure. De loc este legată și Doamna Elena, soția lui Matei Basarab. Tradiția evocată ulterior de Alexandru Vlahuță amintește șederea acesteia la Brebu, în vreme ce domnitorul se afla în campania care avea să ducă la lupta de la Finta.
Un alt episod important pentru memoria actuală a mănăstirii datează din 2014, când în biserică a fost adusă o icoană a Sfinților Martiri Brâncoveni, în care se păstrează o părticică din moaștele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Brebu
Mănăstirea Brebu este o mănăstire ortodoxă de maici. Biserica mănăstirii este închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și tuturor Puterilor Cerești, hramul principal fiind sărbătorit la 8 noiembrie.
Un loc aparte în viața spirituală a așezământului îl ocupă și cinstirea Sfinților Martiri Brâncoveni, prăznuiți la 16 august. Legătura este cu atât mai puternică prin rolul avut de Constantin Brâncoveanu în desăvârșirea și salvarea ctitoriei lui Matei Basarab și prin păstrarea în biserică a icoanei care conține o părticică din moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanu.
Cum ajung la Mănăstirea Brebu
Adresa așezământului este Aleea Casa Domnească nr. 3, satul Brebu Mânăstirei, comuna Brebu, județul Prahova. Mănăstirea se află pe un platou situat în apropierea râului Doftana. Ansamblul se găsește chiar în vatra localității, ceea ce îl face ușor accesibil odată ajuns în Brebu.
Știi mai multe despre Mănăstirea Brebu, Prahova - ctitoria lui Matei Basarab desăvârșită de Constantin Brâncoveanu? Spune și altora!