Teascul cu șop din satul Calbor, comuna Beclean, județul Brașov, datat în anul 1884, reprezintă una dintre instalațiile tradiționale folosite pentru presarea semințelor și obținerea uleiului vegetal.
Situată în renumita zonă viticolă a Drăgășaniului, gospodăria din Glăvile ilustrează modul de viață al comunităților pentru care cultivarea viței-de-vie și producerea vinului reprezentau ocupații de bază.
Situată în zona deluroasă a Gorjului, gospodăria pomi-viticolă din Bălești ilustrează modul în care pomicultura și viticultura se împleteau cu activitățile gospodărești tradiționale.
Provenind din sudul Olteniei, din apropierea lacului Bistreț, gospodăria din Goicea Mică ilustrează un tip de locuință de suprafață generalizat în Câmpia Dunării la începutul secolului al XX-lea, care a înlocuit treptat bordeiele.
Provenind din regiunea colinară a Munteniei, gospodăria lui Gheorghe Bângă din satul Șuici, județul Argeș, a fost reconstituită în Muzeul Satului în anul 1936.
Ridicată în anul 1814 în satul Drăguțești, din comuna Cotmeana, biserica de lemn cu hramul „Sfântul Dimitrie cel Nou” reprezintă una dintre construcțiile religioase caracteristice mediului rural argeșean
Linuri, teascuri și butoaie vechi de aproximativ 200 de ani sunt expuse alături de casa dogarului, într-un adăpost destinat păstrării și prezentării instalațiilor folosite în viticultura tradițională.
Situat într-o zonă a Bucovinei bogată în zăcăminte de cupru, satul Botuș a cunoscut o dezvoltare importantă odată cu exploatarea intensivă a minereurilor în perioada administrației austriece.
