Casă și Gospodărie din Goicea Mică, Dolj (sfârșitul secolului al XIX-lea)
Provenind din sudul Olteniei, din apropierea lacului Bistreț, gospodăria din Goicea Mică ilustrează un tip de locuință de suprafață generalizat în Câmpia Dunării la începutul secolului al XX-lea, care a înlocuit treptat bordeiele.
Așezarea geografică a localității a determinat principalele ocupații ale locuitorilor: agricultura, creșterea vitelor și pescuitul. O altă ocupație practicată în zonă a fost creșterea viermilor de mătase, fapt reflectat de numărul mare de duzi plantați în localitate după Primul Război Mondial și de varietatea țesăturilor din borangic.
Casa lui Ion Pomană Doljan, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost transferată în muzeu în anul 1936. Familia proprietarului a locuit o perioadă în București, conform unei practici sociologice utilizate în primii ani ai muzeului.
Arhitectura casei
Locuința este construită pe o fundație solidă, cu pereți din cărămidă arsă. Acoperișul este realizat în patru ape line și este acoperit cu țiglă.
Fațada principală este marcată de o prispă închisă cu balustradă, terminată cu un foișor amplasat deasupra intrării în pivniță. Planul este rectangular și dezvoltat pe lungime.
Fotografia istorică realizată cu ocazia transferului în muzeu surprinde aceeași organizare a fațadei, cu prispa continuă și foișorul amplasat la unul dintre capete.
Planul locuinței este alcătuit din:
* pivniță;
* prispă;
* tindă;
* cameră de oaspeți;
* cameră de locuit.
Tinda mediană, numită local „ogeac”, constituie spațiul central al locuinței. În aceasta se află vatra liberă de la nivelul pardoselii, în jurul căreia sunt organizate celelalte încăperi.
Camera de oaspeți este amplasată în partea stângă a tindei, iar camera de locuit în partea dreaptă. În aceasta din urmă se află o sobă oarbă.
Mobilierul este alcătuit din piese simple, între care se regăsesc masa joasă rotundă cu trei picioare, scaunele și lavițele.
Inventarul gospodăresc cuprinde testuri de pământ pentru copt pâinea, străchini și vase ceramice de Oboga, ceaune și tigăi din aramă, precum și diverse ustensile din lemn, inclusiv cutii pentru sare, tuugi pentru lichide și căuce.
În camera de locuit se află războiul de țesut, pe care era lucrată o țesătură de borangic. Sunt menționate, de asemenea, obiecte utilizate în industria casnică textilă și în prelucrarea lânii sau a cânepii: rășchitor, vârtelniță, raghilă, rodan și sucală.
Este prezentă și o meliță miniaturală pentru copii, alcătuită dintr-un stativ și un cuțit din lemn acționat manual, utilizată pentru zdrobirea părților lemnoase ale cânepii după topire.
Paturile, pereții și lăzile de zestre sunt acoperite cu așternuturi, scoarțe și chilimuri, velințe și covoare viu colorate, decorate cu dungi, romburi, cruci, pistornice, stele, păsări și flori.
Structura gospodăriei cuprinde:
* casa;
* cușca de câine;
* cotețul de iepuri.
Pivnița este amplasată sub una dintre extremitățile prispei și este accesibilă prin intrarea situată sub foișor.
Elemente specifice
* plan rectangular dezvoltat pe lungime;
* fundație solidă;
* pereți din cărămidă arsă;
* acoperiș în patru ape line;
* învelitoare din țiglă;
* prispă închisă cu balustradă;
* foișor amplasat deasupra intrării în pivniță;
* tindă mediană („ogeac”);
* vatră liberă la nivelul pardoselii;
* război de țesut pentru borangic;
* meliță miniaturală pentru copii;
* ceramică de Oboga;
* textile decorate cu motive geometrice și florale.
Gospodăria din Goicea Mică este conservată în Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din anul 1936. Ansamblul păstrează locuința și inventarul asociat unei gospodării din sudul Olteniei de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Știi mai multe despre Casă și Gospodărie din Goicea Mică, Dolj (sfârșitul secolului al XIX-lea)? Spune și altora!