Fierărie tradițională din Botuș, Suceava (secolul al XX-lea)
Situat într-o zonă a Bucovinei bogată în zăcăminte de cupru, satul Botuș a cunoscut o dezvoltare importantă odată cu exploatarea intensivă a minereurilor în perioada administrației austriece.
Fierăria lui Nicolae Ciumău, transferată în Muzeul Satului în anul 2004, reprezintă un exemplu autentic al atelierelor rurale din nordul Moldovei, unde se realizau și se reparau uneltele necesare gospodăriilor, exploatărilor forestiere și activităților miniere.
Arhitectura construcției
Fierăria este o construcție simplă, funcțională, ridicată pe o temelie din piatră de râu. Pereții sunt realizați din bârne de brad dispuse orizontal, iar acoperișul în două ape este învelit cu draniță.
Aspectul exterior reflectă caracterul practic al clădirii. Ferestrele mici și spațiul compact contribuiau la păstrarea căldurii generate de focul vetrei și al forjei.
Coșul de piatră amplasat pe coama acoperișului evacua fumul produs în timpul prelucrării metalului.
Spațiul interior este organizat în jurul vetrei și al zonei de lucru.
Atelierul adăpostea: forja; nicovala; masa de lucru; spațiile pentru depozitarea sculelor; zona destinată prelucrării și finisării obiectelor metalice.
Toate elementele sunt dispuse astfel încât fierarul să poată lucra eficient, având la îndemână fiecare unealtă necesară.
Privind interiorul surprins în fotografie, se observă ordinea specifică atelierelor tradiționale, cu uneltele suspendate pe pereți și cu zona de lucru organizată în jurul focului și al nicovalei.
Fierarul avea un rol esențial în comunitate. El realiza și repara:
* unelte agricole;
* topoare;
* cuțite;
* piese pentru căruțe;
* obiecte necesare exploatării forestiere;
* elemente metalice utilizate în gospodării.
Într-o regiune în care pădurea și mineritul ocupau un loc important, fierarul era unul dintre cei mai căutați meșteșugari.
Elemente specifice
* construcție specifică atelierelor rurale din Bucovina;
* temelie din piatră de râu;
* pereți din bârne de brad;
* acoperiș în două ape cu draniță;
* nicovală fixată pe suport masiv de stejar;
* foale din piele de cal;
* masă cu menghină;
* tocilă pentru ascuțit;
* clești, ciocane, sfredele și dălți;
* influențe terminologice austriece în vocabularul meșteșugului.
Denumiri precum „holștoc”, „spițamar”, „bomfaier” sau „haucling” reflectă această moștenire culturală și tehnică.
Fierăria din Botuș oferă o imagine autentică asupra unui meșteșug care a susținut timp de secole economia satelor bucovinene. Atelierul păstrează atât construcția originală, cât și instrumentele folosite zilnic de fierar.
Știi mai multe despre Fierărie tradițională din Botuș, Suceava (secolul al XX-lea)? Spune și altora!