29-31 ianuarie - Filipii de Iarnă
Intervalul zilelor cuprinse între 29 şi 31 ianuarie, în funcție de regiune și primele zile din luna februarie, poartă în calendarul popular numele de Filipii de Iarnă, această sărbătoare fiind întâlnită în Muntenia, Oltenia, Banat şi, parțial, în Bucovina.
În calendarul popular ei indică sfârșitul unei lungi perioade de împerechere a lupilor începută cu aproximativ 80 de zile în urmă, la Filipii de Toamnă (14-21 noiembrie).
În tradiția populară Filipii apar ca niște zei ai casei, sărbătoarea acestora fiind respectată cu strictețe, deopotrivă, de femei şi de bărbați, pentru ca oamenii să fie feriți nu numai de lupi, dar și de arsuri, înec, ologeală dar și de pagube produse de păsări sau animale sălbatice în general. În aceste zile nu se coase, țese, împletește și nu se dă din nimic din casă, iar pe alocuri se lipește gura sobei ca „să se lipească gura lupului”.
Totodată, de sărbătoarea Filipilor de iarnă se leagă o serie de superstiții menite să alunge pagubele pe care le-ar putea aduce aceste animale sălbatice, și anume, lupii. Printre acestea, pot fi amintite: gospodinele trebuie să spele rufele doar cu apă clocotită, pentru că doar așa vor opări gura lupului; cine nu respectă Filipii va avea recoltă slabă, iar păsările vor fi atacate de răpitoare; la fiecare casă cu animale trebuie să se lege o secure sau un topor lângă coșul de fum, astfel lupii nu se vor apropia de aceasta; femeile nu au voie să se spele pe cap și nici să coase sau să țese ceva; oamenii care cioplesc în lemn trebuie să respecte sărbătoarea Filipilor, pentru a avea de lucru tot anul, etc.
În zilele Filipilor de iarnă bătrânii satului fac prevestiri cu privire la vremea ce are să vină: dacă în perioada din calendar dedicată Filipilor de iarnă este lună plină, atunci anul va fi unul rodnic și bogat; dacă în aceste zile este ger și nu plouă sau ninge, atunci luna februarie va fi una umedă și ploioasă; dacă cerul este limpede și senin, atunci vara va fi frumoasă, iar câmpurile vor fi rodnice.
La mijlocul ciclului de trei zile al Filipilor de Iarnă, mai exact la 30 ianuarie, în calendarul creștin-ortodox este sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi. În această zi Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur sunt prăznuiți laolaltă, chiar dacă fiecare dintre ei are și o zi anume în care e celebrat. Instituirea acestei sărbători comune datează încă din secolul al XI-lea, când urmare a unei dispute create între „bărbați învățați și virtuoși“ privind care din cei trei ierarhi este mai mare, Episcopul Ioan al Evhaitelor, în urma unei viziuni în care cei trei i-au arătat că „nu este între ei nici o ceartă sau împotrivire și i-au cerut să împace lumea și să-i aducă într-o unire”, a pus capăt acestei dispute consacrând data de 30 ianuarie drept zi de sărbătoare comună a celor trei corifei ai creștinismului.
În calendarul popular, sărbătoarea poartă și numele de Trisfetitele, preluând din slavonă numele sărbătorii celor trei ierarhi: Три светители (Tri Svetiteli) - Cei trei sfinți. Asocierile lingvistice de etimologie populară au dus la transformarea numelui sărbătorii în „Trisfetiţele” și la crearea unei reprezentări mitologice populare a trei fetițe care trăiau în vremea când Dumnezeu umbla pe pământ și care i-au dat acestuia să bea apă, când a avut nevoie, iar altădată i-au spălat picioarele lui Isus Hristos (Theodor Speranția, Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgânești, vol. VIII/1907).
Referitor la importanța și semnificația acestei sărbători, în lucrarea Anotimpuri magico – religioase (schițe etnografice)/2011, Marcel Lapteș reliefează că ziua celor trei ierarhi se mai păstrează și astăzi, ca zi importantă pentru combaterea bolilor și a spiritelor malefice care perturbă bunul mers al vieții în gospodăriile sătești. În acest sens, mitologia populară și-a construit propriile mituri prin reliefarea unor trăsături pozitive, legate de fertilitate. Astfel, în satele tradiționale din Ținutul Momârlanilor (așezările oierilor de pe Valea Jiului – n.n.), bătrânele aveau credința că în această zi începea împerecherea păsărilor și a animalelor.
Această mare sărbătoare se ținea printr-o serie de interdicții și prescripții rituale care erau respectate, în special de cei în vârstă. Țăranii credeau că este ziua în care creștinii au intrat pentru prima dată în biserică și că de atunci a început credința în Dumnezeu. În această zi se făcea colivă și se mergea la biserică, unde se ținea praznic pentru morții neîmpărtășiți.
Mai toate satele au avut soldați căzuți pe front sau au fost dați dispăruți în cele două războaie mondiale și care se considera că au murit neîmpărtășiți. Pentru acești soldați se ținea praznic și se aprindea o lumânare, pentru ca viața lor de apoi să fie luminată. Bărbații din zona Orăștiei, din satele din „Câmpul Pânii”, cum erau numite Romosul și Geoagiu, credeau că dacă a mai rămas grâu neîncolțit din toamnă sub zăpadă, în această zi, încolțea sigur. Tinerele fete din Țara Zarandului foloseau plante „de dragoste” cum ar fi sânziene, busuioc, romaniță sau piciorul cocoșului, pentru a li se arăta ursitul în somn. În ziua respectivă, fetele țineau post „negru” mâncând doar pâine cu sare pentru a fi „curate” în noaptea ritualului. La rândul lor, bătrânii satului spuneau că în această zi, „soarele sare cât un cerb”, adică urcă mai mult pe boltă, încălzind pământul mai puternic.
Ultima din cele trei zile ale Filipilor de iarnă este consacrată chiar patronului lupului, miticului şi neîndurătorul Filip Șchiopul, cel mai periculos dintre Filipi ce schilodește şi strâmbă pe cei îndrăznesc a nu-i cinsti ziua. Așa cum arată Marcel Lapteș în lucrarea sa, ziua de 31 ianuarie este a Sfântului Filip cel șchiop (patronul lupilor), un personaj ecleziastic comun, ajutor al Sfântului Petru. Sfântul Filip proteja și uneori vindeca persoanele șchioape, iar cei care nesocoteau și nu țineau ziua se considera că erau pedepsiți (schilodiți de sfânt) iar lupii le vor fura oile. Nici în această zi bărbații nu lucrau cu unelte ascuțite, deoarece se fereau să nu se „accidenteze”, deci respectau interdicția de Sfântul Filip cel Șchiop.
Totodată, la 31 ianuarie sunt prăznuiți Sfinții Doctori fără de arginți Chir și Ioan, făcători de minuni, care au suferit martiriul în timpul împăratului Dioclețian (secolul al IV-lea). Sunt numiți doctori fără de arginți, deoarece îi îngrijeau pe cei bolnavi fără să primească vreo răsplată.
