Liviu Balâc, meșterul icoanelor pictate bizantine

Născut în Tulcea, în 1963, Liviu Balâc învață să picteze singur, apoi datorită talentului şi calității lucrărilor sale, este angajat într-o cooperativă în care se pictau icoane.

Acolo învaţă meseria de iconar, pe care o va aprofunda de-a lungul vieţii. Devine membru al Cenaclului satiric “Haz” în 1982 şi expune lucrări de grafică satirică, alături de ceilalţi membri. După Revoluţie înfiinţează el însuşi un alt Cenaclu, denumit “Spin” şi continuă să expună în oraşul natal.

Am fost un copil sărac și creativ. Pentru că părinții nu aveau bani să-mi cumpere jucării, mi-am făcut o întreagă populație de personaje din sârmă, cu ajutorul cărora adunam copii să ne jucăm. În școală sculptam capete de oameni în cretă, iar mai târziu Albă ca Zăpada și cei șapte pitici și corăbii în furtună. În liceu am pictat vapoare, în armată am avut expoziții de caricatură… Icoane am început să pictez învățat și susținut de părinții mei și am fost angajat în 1983 la atelierul de pictură de icoane al Cooperativei «Delta», din Tulcea, unde am aprofundat tehnicile de pictare și de producere a unei icoane”.

Meșterul iconar cunoaște toate tehnicile de producere ale unei icoane, de la serigrafie, gravură laser sau CNC până la turnare de rășină spumantă (care se pune la termopane), pe o placă subțire de lemn, care este printată și învechită, arătând ca o sculptură foarte detaliată, așa cum sunt cele bulgărești, printare pe hârtie, pictură cu buretele și cu șabloane, cu aerograful, prin transfer termic.

Liviu Balâc a căutat modele prin biblioteci, mănăstiri și muzee de artă: „Să fac icoană bizantină din cea mai frumoasă, care să fie acea fereastră către Dumnezeu. Eu nu pictez icoane cu pensula, ci cu sufletul. Icoana portativă pe care o fac eu are o simbolistică ascunsă, niște caracteristici pe care le percepi cu sufletul. Ea plânge lângă tine atunci când îți este greu, și Îl simți pe Dumnezeu aproape, ceea ce te întărește. ”

Autodidact convins, cochetând cu o multitudine de domenii artistice, de la design până la pictura de icoane bizantine, de la grafica satirică până la proza satirică “Privatizacii, Revolutia”, Liviu Balâc surprinde prin diversitatea materialelor, modalităţilor nonconformiste de exprimare şi căilor de transmitere a mesajului, utilizate în creaţiile sale.

Sunt un visător. Mi-aș dori să am un loc în care să mă retrag și să creez. Să fac o pensiune cu multe căsuțe, un sat al meșterilor bătrâni și al iubitorilor de artă, care să fie vizitat de tineri doritori să învețe meșteșuguri, care să dăinuie în timp și să se dezvolte după ce eu nu voi mai fi