Max W. ARNOLD, pictor
Max W. Arnold (Mendel Wechsler Arnold) s-a născut la data de 25 martie 1897, la Iași, si a încetat din viata la data de 29 iulie 1946, la București.
După absolvire a călătorit mult în Europa și în Orient. În anii 1923-1924 a plecat în Germania, la München și Dresda, spre a-i studia pe expresioniștii germani.
„Autoportret” (pastel, 62 × 44 cm, 1922) oferă o reprezentare frontală, cu privire directă și expresie gravă, accentuată prin contraste cromatice intense. Fondul vibrant și tușa energică pun în valoare introspecția și forța psihologică a imaginii, realizată de Arnold Max W. într-o manieră profund personală.
„Stradă la Vitré” (ulei pe pânză) prezintă, în stilul expresiv al lui Max W. Arnold, o arteră îngustă cu case vechi, surprinsă în lumina blândă a după-amiezii. Tonurile de ocru și albastru, alături de figura umană din prim-plan, accentuează farmecul urban pitoresc.
„Cap de tătăroaică (începutul anilor ’30)” (ulei pe carton, 50 × 34,5 cm), semnat dreapta jos cu roșu „M.W. Arnold”, prezintă un portret feminin tratat sintetic, cu accente cromatice puternice și tușe expresive, caracteristice lui Max Arnold.
„Căruță” (ulei pe carton) evocă, în maniera spontană a lui Max W. Arnold, un drum la apus, unde o siluetă de căruță înaintează spre orizont. Tușele largi, lumina caldă și melancolia peisajului creează o scenă rustică, vibrând de atmosferă și mișcare.
„Peisaj” (guașă) surprinde, în maniera fluidă a lui Max W. Arnold, o scenă melancolică cu siluete de copaci desfrunziți, conturați pe fundalul unei întinderi violet-albastrii. Transparentele cromatice și ritmul formelor conferă compoziției un aer poetic și meditativ.
„Panseluțe” (ulei pe lemn, 34 × 43 cm, semnat dreapta jos, cu negru, „M. W. Arnold”) redă, în stilul lui Max Arnold, o natură statică expresivă, cu forme fluide și cromatică intens contrastantă.
„Portul Douarnenez” (acuarelă pe hârtie, 35 × 51 cm, 1939) surprinde atmosfera marină și dinamica portului în compoziția luminoasă a lui Max Arnold.
„Natură moartă cu prune” (1935) surprinde un aranjament domestic cu bol de prune, cană smălțuită și stofe albe, construite prin tușe ample și pastă densă, într-o atmosferă sobră și echilibrată, caracteristică lui Max W. Arnold.
„Peisaj oriental” (1927–1929) redă o stradă animată dintr-un spațiu oriental, cu siluete umane și arhitectură sugestivă, surprinse prin tușe libere și contraste de lumină, într-o viziune spontană și expresivă a lui Max W. Arnold.
„Peisaj lângă Toledo” (ulei pe pânză, 55 × 65 cm, semnat dreapta jos, cu albastru: „Max Arnold”, cca. 1932) redă, în maniera lui Max Arnold, un peisaj luminos, cu forme sintetizate și cromatică echilibrată.
„Iole la Veneția” (1937, acuarelă și creion pe hârtie, 31 × 48 cm, semnat dreapta jos, în peniță, „M. W. Arnold”) surprinde, în stilul lui Max Arnold, ambarcațiuni pe un canal venețian.
„Vedere peste Tamisa” (1937, acuarelă și creion pe hârtie, 30 × 48 cm, semnat și datat stânga jos, în creion, „M. W. Arnold, 1937”) surprinde, în stilul lui Max Arnold, o panoramă londoneză cu pod și ambarcațiuni.
Peisaj cu case” (acuarelă) ilustrează, în maniera suplă a lui Max W. Arnold, un grup de locuințe cu acoperișuri largi, surprinse într-o lumină caldă. Tonurile diafane de albastru, ocru și verde conturează un colț rural liniștit, redat cu gesturi rapide și transparente poetice.
În perioada 1925-1927 a călătorit în Italia. La Roma a continuat studiile la Institutul Superior de Arte, unde s-a întâlnit cu pictorii Sabin Popp și Lucian Grigorescu.
Stilul său a fost influenţat de tehnici din partea estică şi a fost bazat în mare măsură pe spontaneitatea impresiei, aşa cum se vede în scenele sale portuare de ulei pe pânză sau chiar în portrete.
Lucrările sale abordează o varietate de teme, ca peisaje orientale, dobrogene, de pe Sena, din Hyde Park, din Florența, nuduri, portrete, naturi statice, interioare, stradale etc
Muzdee, în care se regăsesc lucrările sale:
- Muzeul Național de Artã din București.
- Muzeul Colecțiilor de Artă din București.
- Casa memorială Ion Minulescu - Claudia Millian din București.
- Muzeul Zambaccian din București.
- Muzeul de Artă din Iași.
Peisajele acuarelistului că „se articulează în jurul tensiunii dintre planurile largi şi elementele accidentale, decupaje de clădiri ori pâlcuri de copaci. Mai pregnant decât în opera oricărui alt acurelist român, Arnold se foloseşte de principii orientale de structurare a operelor sale, în special cele ale vrednicilor săi înaintaşi în tehnica acuarelei, chinezii. Măiestria cu care redă apa ori atmosferica eterică a oraşelor topite sub lumină, dar mai ales în echilibrul spaţiilor goale şi a volumelor, el pare să fi studiat alături de aceştia.” Georgeta Pieleanu
Știi mai multe despre Max W. ARNOLD, pictor? Spune și altora!