József BENE, pictor
József Bene, menționat și sub numele de Iosif Bene, s-a născut în data de 24 iunie 1903, în localitatea Daia (Székelydálya), astăzi în județul Harghita, și a încetat din viață în data de 20 mai 1986, la Ulm, în Germania.
József Bene, pictor și grafician de etnie maghiară, profesor la Institutul „Ion Andreescu” din Cluj, s-a remarcat prin pictură, ilustrație de carte și recuperarea tehnicii antice a encausticii.
A absolvit Colegiul Reformat din Odorheiu Secuiesc în anul 1922. Înainte de a începe studiile artistice, între 1922 și 1924, a lucrat la casa de modă Maison Agnes din București, experiență care i-a oferit cunoștințe practice în domeniul croitoriei și al artelor aplicate. În 1924 a fost admis la Academia de Arte Frumoase din București, unde a studiat până în 1928, avându-i printre profesori pe Camil Ressu, George Demetrescu Mirea, Frederic Storck și Costin Petrescu.
În timpul studiilor a participat la activitatea Coloniei artistice de la Baia Mare, în 1925 și 1928. Încă din anii de liceu ilustrase publicațiile elevilor din școlile locale, iar ca student a realizat desene pentru presa bucureșteană. În 1926 a primit Premiul Lecomte de Nouÿ al Școlii de Arte Frumoase din București, iar în 1927, încă student, și-a deschis prima expoziție personală la Brașov.
După absolvire a început o îndelungată activitate pedagogică. A fost profesor la Gheorgheni între 1928 și 1930, la Cristuru Secuiesc între 1930 și 1940, iar între 1940 și 1944 a predat desenul la Târgu Mureș. În anii 1945–1948 a fost președintele fondator al grupului artiștilor plastici din Târgu Mureș, implicându-se direct în organizarea vieții artistice locale.
Un moment important al carierei sale a fost numirea, în 1949, la instituția de învățământ artistic din Cluj care avea să devină Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”. Bene a organizat aici secția de arte textile și a condus catedra de profil, desfășurându-și activitatea universitară până în 1972. A ocupat succesiv și funcții de conducere, fiind decan, director de studii și prorector. Activitatea sa a avut astfel o contribuție importantă la formarea mai multor generații de artiști clujeni.
Bene a fost membru al Societății Kemény Zsigmond și al Breslei Barabás Miklós, aceasta din urmă consemnând oficial aderarea sa la 16 noiembrie 1941. A deținut, de asemenea, funcția de președinte al filialei clujene a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
József Bene și grafica de carte
O parte importantă a activității lui József Bene a fost dedicată graficii și ilustrației de carte. După experiențele din presa bucureșteană, s-a implicat în grafica de carte maghiară la Târgu Mureș, iar după 1945 la Cluj.
A avut o contribuție importantă la dezvoltarea literaturii maghiare pentru copii și tineret din România. Revista Napsugár a apărut cu afișe și o copertă concepute de Bene, artistul fiind pentru o perioadă îndelungată și membru al comitetului său de redacție. Ilustrațiile sale au fost publicate în revistele Utunk, Korunk și Igaz Szó, precum și în numeroase publicații cotidiene de limbă maghiară din România.
A realizat ilustrații, coperte și concepții grafice pentru numeroase volume. Printre acestea se numără Mesék și A táltos kecske de Elek Benedek, publicate inclusiv în ediții românești și germane, A mi lányaink de István Nagy, Fiatal szívvel de István Asztalos, Itthon vagyok de János Székely și Gyermeksíp de Jenő Kiss. A realizat, de asemenea, grafica volumului Moldvai csángó népdalok és népballadák, dedicat cântecelor și baladelor populare ale ceangăilor din Moldova, iar volumul de poezie Száműzetéseim al lui Sándor Kacsó cuprinde opt lucrări grafice semnate de Bene.
Stilul artistic și encaustica
Creația lui József Bene cuprinde pictură, acuarelă, desen în tuș, grafică și ilustrație, abordând compoziția, portretul, nudul, peisajul, natura statică și interiorul. Viața rurală, peisajul, omul și lumea animală se regăsesc, de asemenea, printre temele sale.
Pictura sa se construiește frecvent în jurul simbolului și alegoriei, artistul fiind atras și de universul artei populare și de sistemul său de semne. Dincolo de reprezentarea imediată, lucrările sale caută o expresie sintetică, în care figura umană și peisajul pot dobândi semnificații simbolice.
O particularitate esențială a creației sale este folosirea encausticii, tehnică picturală cunoscută încă din Antichitate, bazată pe amestecarea pigmentului cu ceară și fixarea culorii prin încălzire. În anii 1950, Bene a reluat și a dezvoltat această tehnică veche, devenind unul dintre artiștii care au contribuit la redescoperirea encausticii grecești.
Activitatea sa a depășit granițele Transilvaniei. Pe lângă numeroasele expoziții din România și Ungaria, lucrările lui Iosif Bene au fost prezentate în expoziții internaționale la Roma și Dresda, iar sursele maghiare menționează prezențe expoziționale și la Viena, Beijing și Moscova.
O parte importantă a operei sale a intrat în patrimoniul muzeal din Sfântu Gheorghe. În 1978 a fost inaugurată aici o expoziție permanentă dedicată artistului, în Galeria Bene József, colecția constituind un reper pentru păstrarea și valorificarea creației sale.
Prin activitatea sa de pictor și grafician, prin contribuția la grafica de carte maghiară din România și prin cei peste douăzeci de ani dedicați învățământului artistic superior clujean, József Bene ocupă un loc distinct în arta transilvăneană a secolului al XX-lea. Interesul pentru simbol și tradiția populară, alături de recuperarea encausticii, individualizează o creație desfășurată la întâlnirea dintre pictură, grafică și artele aplicate.
Expoziții personale – selecție
1979 – Cluj-Napoca
1978 – Galeria Bene József, Sfântu Gheorghe
1975 – Galeria Korunk, Cluj-Napoca
1973 – Muzeul de Artă, Cluj-Napoca
1973 – Eger, Ungaria
1973 – Győr, Ungaria
1971 – Sfântu Gheorghe
1970 – Constanța
1968 – Odorheiu Secuiesc
1968 – Miercurea Ciuc
1967 – Târgu Mureș
1960 – Cluj
1957 – Cluj
1935 – Cristuru Secuiesc
1932 – Cristuru Secuiesc
1928 – Sfântu Gheorghe
1927 – Brașov
În perioada 1927–1978, József Bene a participat la optsprezece expoziții personale în România, între localitățile în care și-a prezentat creația numărându-se Brașov, Sfântu Gheorghe, București, Constanța, Galați, Cluj-Napoca, Odorheiu Secuiesc, Oradea, Satu Mare și Cristuru Secuiesc, precum și la expoziții personale în orașele maghiare Győr și Eger.
Expoziții de grup – selecție
1976 – Dresda
1973 – Expoziția artiștilor români, Budapesta
1964 – Roma
1952 – Budapesta
Premii și distincții acordate artistului József Bene
1973 – Ordinul „Meritul Cultural”, clasa I, pentru activitatea îndelungată și meritele deosebite în domeniul artelor plastice, acordat cu prilejul împlinirii vârstei de 70 de ani.
1966 – Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a, pentru merite deosebite în activitatea artistică și în răspândirea culturii naționale.
1964 – Titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne, pentru merite deosebite în domeniul artelor plastice.
1958 – Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, acordat pentru acuarelele sale.
1954 – Medalia Muncii, pentru merite deosebite în domeniul artelor plastice.
1926 – Premiul Lecomte de Nouÿ al Școlii de Arte Frumoase din București.
„Femeia și zborul” (ulei pe pânză pe carton, 87,5 × 59 cm, semnat dreapta jos cu brun „Bene”) construiește o apariție simbolică, Iosif Bene transformând figura feminină și păsările într-o imagine a libertății, visării și tensiunii interioare.
„Fată ceangău” (1970–1977, ulei pe pânză, 37 × 27 cm, semnat dreapta jos cu negru „Bene”) surprinde o prezență tăcută și interiorizată, Bene József transformând portretul într-o imagine a fragilității, identității și memoriei folclorice.
„Compoziție – Pace” (1979, ulei pe pânză, 96 × 60 cm, semnat și datat dreapta jos) construiește o scenă simbolică a speranței, Bene József transformând siluetele, caii și păsările într-o imagine a armoniei, libertății și aspirației colective.
„Scăldatul cailor cu autoportret” (1942, ulei pe pânză, 75 × 60 cm, semnat stânga jos) reunește trupuri și cai într-o scenă densă, Bene József transformând compoziția într-o imagine a forței, privirii și tensiunii interioare.
„Compoziție” (1960, ulei pe hârtie, 50,5 × 38,5 cm, semnat stânga jos cu albastru) aduce împreună siluete rurale și urbane, Bene József transformând grupul într-o imagine a comunității, muncii și memoriei colective.
„Nud cu păsări” (1983, ulei pe pânză, 26 × 16,5 in) propune o apariție simbolică și arhaică, József Bene transformând trupul feminin și păsările într-o imagine a fragilității, visării și misterului.
„Apus cu cai colorați” (1967, acuarelă pe hârtie, 51,5 × 72 cm) evocă o viziune solară și fluidă, Bene József transformând caii și munții într-o scenă de lumină, culoare și libertate.
„Inocenta” (ulei pe pânză, 56 × 39 cm, semnat dreapta jos cu indigo „Bene”) surprinde o prezență frontală și vulnerabilă, Bene József transformând portretul într-o imagine a fragilității, tăcerii și purității interioare.
„Proiect pentru pictură murală” (1960–1980, tempera pe hârtie, 50 × 70 cm, semnat dreapta jos cu negru) propune o scenă a muncii și progresului, Bene József transformând compoziția într-o imagine ritmată și simbolică.
„Portret de fată” (1960–1980, tuș pe hârtie, 53 × 38,5 cm, semnat dreapta jos cu negru) evocă o prezență frontală și hieratică, Bene József transformând portul tradițional și linia grafică într-o imagine a identității, decorului și memoriei.
„Compoziție” (1970–1980, tehnică mixtă pe hârtie, 92 × 56,5 cm, semnat dreapta jos cu brun) îmbină figura feminină cu arhitectura orașului, Bene József transformând scena într-o imagine simbolică a memoriei, identității și decorului transilvănean.
„Rosa Elena” (ulei pe pânză, 36,5 × 25,5 cm, semnat dreapta jos cu negru) fixează o prezență frontală și enigmatică, Bene József transformând portretul într-o imagine a privirii, identității și expresiei concentrate.
Știi mai multe despre József BENE, pictor? Spune și altora!