Nicolae Dolhescu, meșterul bundițelor naționale din Dolhești, Neamț

|
20 vizualizări

Meșterul cojocar Nicolae Dolhescu s-a născut în satul Dolhești, comuna Pipirig, județul Neamț, în anul 1940.
Centrul de cojocari de la Pipirig a fost și a rămas renumit pentru piesele făurite de cojocarii din zonă, în special pentru „bondița națională” (bundița), un pieptar scurt până în talie, cu croială dreaptă, despicat în față și fără mâneci, acoperit cu broderie.
Provenind dintr-o veche familie de cojocari, încă de la o vârstă fragedă Nicolae Dolhescu s-a dovedit a fi un talentat cojocar, în special când venea vorba de făuritul bundițelor.
Talentul maestrului a fost descoperit din nevoia de a hrăni o familie numeroasă, acesta învățând meșteșugul de la tatăl său: „Eu am făcut 4 clase la Pipirig, iar tata nu a avut cu ce să mă mai poarte la școală, că am fost familie numeroasă. De aceea am plecat să muncesc la pădure, când eram mic. Tata însă mi-a spus să nu mai umblu să-mi rup oasele la lemne, că e mai bine să învăț să cos o căciulă, un cojoc, pentru că este o viață mai bună și mai ușoară“, își amintea meșterul.

Bundițele croite de Nicolae Dolhescu se deosebesc de cele ale altor cojocari încă din croială, fiind croite cu ajutorul unui tipar de hârtie.
Elementele decorative sunt lucrate de meșter fie numai pe meșină, fie direct pe pielea pieptarului, împărțind suprafața brodată în câmpuri ornamentale cu dimensiuni ce diferă de la o piesă la alta, fiecare dintre acestea fiind unică.
Unul dintre elementele decorative caracteristice bundițelor făurite de Nicolae Dolhescu este primul (garnitură din lână neagră, de miel), fixat sub forma unei benzi lata de o palmă de-a lungul piepților, pe poale, la umeri și la guler.
Pentru majoritatea pieselor lucrate de meșter partea superioară a spatelui bundiței reprezintă ansamblul decorativ principal, alcătuit din mai multe câmpuri ornamentale realizate simetric în jurul unei „flori” situate în mijlocul spatelui.
Motivele ornamentale preferate de meșter sunt în general cele florale, cum ar fi „bujorul” (rozeta), „panseaua”, „bobocul”, „frunza” și „vrejul cu frunze”. Toate aceste elemente decorative sunt dispuse simetric, acoperind în întregime cu broderie bundițele, fără a le oferi, însă, un aspect încărcat. Un element care contribuie la aspectul deosebit al broderiilor realizate de meșterul Dolhescu este și faptul că acesta folosește o cusătură mult mai măruntă decât cea utilizată de alți cojocari, în culori diverse și contrastante: albastru, maro, verde, galben, negru.
Meșterul amintea, în povestirile sale, faptul că a învățat să coasă motive naționale de la un specialist din zonă, lucru care nu i-a fost deloc ușor: „Eu mă duceam la el să fur un pic de meserie, iar el se oprea din lucru când mă vedea, ca să nu am ce învăța. Cu toate acestea, mi-a fugit mintea și am prins ce am avut de prins și am învățat repede broderia“ .
Ulterior, a studiat cojocăritul la Școala Populară de Artă, la Piatra-Neamț, de la specialista Elena Florescu, în perioada 1967 – 1968.
Dacă în tinerețe meșterul lucra o bundiță în aproximativ două săptămâni, acesta și-a continuat meșteșugul și la bătrânețe, lucrând însă, mai pe îndelete, o bundiță pe lună. Nicolae Dolhescu privește „bondița națională” ca pe o binecuvântare, pe care oricine ar trebui să o aibă în garderobă. Maestrul regretă, însă, că nu are cui lăsa meșteșugul mai departe, fiicele acestuia alegând alte drumuri în viață. Cu toate acestea, piesele lucrate de maestru nu riscă să se piardă, acestea fiind conservate în muzee de etnografie, printre care și Muzeul de Etnografie Piatra Neamţ.

Merită să afli și despre

Sugestii: