25 Martie – Buna Vestire sau Blagoveștenia. Ziua Cucului

|
19 vizualizări

În fiecare an, la data de 25 martie, creștinii sărbătoresc Buna Vestire sau Blagoveștenia, cum mai este cunoscută în popor. În această zi Fecioara Maria a fost vestită de Arhanghelul Gavriil că Îl va naște pe Fiul lui Dumnezeu.

Sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, Buna Vestire este una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la pește, indiferent în ce zi ar cădea aceasta.

Așa cum arată Antoaneta Olteanu în lucrarea „Calendarele poporului român”/2000, sărbătoarea Bunei Vestiri „reprezintă punctul final al revenirii la viață a tuturor ființelor închise în pământ peste iarnă, precum și momentul decisiv al trezirii vegetației”. Este o altă zi a păsărilor: nu atât a sosirii lor, ci mai curând a ofrandei ce trebuie adusă acestor dăunători, pentru a nu distruge semănăturile și recolta viitoare.

Trecerea către vară este anunțată de Ziua Cucului, ziua când se dezleagă limba tuturor păsărilor pentru a cânta, dar mai ales cea a cucului, „care toată iarna a fost uliu, iar la Buna Vestire se preface iarăși în cuc“. «Drept de aceea - explică Simion Florea Marian în lucrarea „Sărbătorile la români: studiu etnografic”/1898 – fiecare român, mic și mare, tânăr și bătrân, așteaptă cu cea mai mare nerăbdare sosirea acestei zile și dimpreună cu dânsa și a cucului. Însă nu cumva cucul să-i surprindă nepregătiți, de aceea fiecare poartă grijă ca să aibă totdeauna bani la sine și să nu fie flămânzi sau supărați, căci în cazul contrar tot anul vor duce nevoie de bani și vor fi flămânzi și supărați (…) Și cucul, cum a sosit și i s-a dezlegat limba începe a cânta, și cântă necontenit de la Buna Vestire și până la Sânziene sau până la Sân-Petru, iar atunci se îneacă cu orz și, ne mai putând mai mult cânta, se preface iarăși în uliu, și astfel petrece el apoi peste iarnă până la Buna Vestire viitoare. Iar când îl aud întâiași dată cântând, atunci toți fără deosebire îl întreabă zicând: Cucule / Puiucule! / Câți ani îmi vei dărui / Până ce eu voi muri? Iară feciorii cei holtei și fetele cele mari, bune de măritat, mai adaogă pe lângă aceste cuvinte, încă și următoarele: Cucule / Voinicule! / Câți ani îmi vei da / Pânʼm-oi însura? / Cucule / Bucule! / Câți ani îmi vei da / Pânʼm-oi mărita? Și apoi, numărând glasurile, fiecare glas e socotit drept un an».

Și în alte zone ale țării Buna Vestire este asociată cu Ziua Cucului, oamenii crezând, că asemenea legendei biblice a vestirii Preacuratei Fecioare, cucul anunță drumul către vară. Referitor la aceste credințe, în lucrarea „Anotimpuri magico – religioase (schițe etnografice)”/2011, Marcel Lapteș arată că «țăranii de pe Valea Mureșului credeau că de „Ziua Cucului”, se poate face aratul cel mai bun, dar fără a semăna, deoarece ziua de Blagoveștenie era aceea care „dezlega limba tuturor păsărilor” și acestea puteau mânca semințele din brazdă».

«Precum cucul, așa și cele mai multe dintre celelalte păsări călătoare, precum rândunelele, cocostârcii și altele încep a veni – arată Simion Florea Marian – asemenea de pe la Buna Vestire înainte și tot din această zi celor cântătoare li se dezleagă glasul și prind a cânta de se răsună pometele (livezile – n.n.), luncile, dumbrăvile și codrii de cântecele lor. Ce se atinge de cocostârci, se zice că, dacă vin mai mulți deodată, atunci primăvara va fi furtunoasă și ploioasă. Iar despre rândunele, zic românii din Bucovina că dacă vezi întâia oară numai o singură rândunică, atunci peste toată vara ești numai singur, dacă vezi mai multe deodată, atunci peste toată vara ești întovărășit de cineva. Și iarăși mai zic că atunci când vezi întâiași dată rândunele e bine să te speli iute pe obraz cu apă sau cu lapte, ca să nu capeți pe față pete, bureți sau alunele. Drept aceea, fetele care au alunele pe obraz, când văd rândunele întâia oară, aruncă țărână în sus sau se spală pe obraz zicând: Ducă-se alunelele mele / Pe penele tale».

«Blagoveștenia era ținută în Platoul Luncanilor și ca o zi a împăcării între oameni - menționează Marcel Lapteș în lucrarea sa – se credea că era bine ca vechile dușmănii să piară în această zi iar ei să intre în Sfintele Paște cu împăcare, iubire și dragoste. Astfel, în satele Târsa, Prihodiște și Babaia, bărbații se împăcau și apoi închinau la birt trei pahare de băutură, devenind iarăși prieteni (…) În vremurile trecute, în satele de munte din Țara Hațegului, de Blagoveștenie, în gospodării se făcea un foc în ocol, iar într-un tuci se fierbea grâu curat, care se îndulcea cu miere de albine „ca să aibă îngerii să mănânce și să bea, să poată apăra copiii și oamenii bolnavi”. O parte din grâul astfel preparat se dădea la oamenii sârmani, iar alta se punea pe coji de ouă fierte la liziera pădurii sau în livadă, deoarece se credea că îngerii vin la miezul nopții să mănânce (…) Blagoveștenia nu era o singură zi, ci un ciclu de trei ce se derulau cu influențe deosebite asupra oamenilor și animalelor. În satele din Beriu și Orăștioara bătrânele impuneau femeilor tinere o serie de interdicții: nu se înșirau mărgele pe ață, nu se împletea părul în șuvițe, nu se spălau rufele și nu se mătura casa după prânz; nerespectarea acestor interdicții ducea la pedepse dintre cele mai serioase, altfel, pe când dormeau femeile, veneau șerpii le încolăceau mâinile și capul și le mușcau».

În ceea ce privește dezlegarea la pește, după cum arată Simion Florea Marian: «este prea bine cunoscut că poporul român de pretutindenea nu mănâncă niciodată în Postul Mare bucate de frupt sau de dulce, ci numai de post sau de sec. ba, afară de Florii și de Buna Vestire, nici chiar pește nu se încumetă a mânca în decursul acestui post, și aceasta din cauză că așa stă scris în cărțile bisericești. În ziua de Florii însă, și mai cu seamă în ziua de Buna Vestire, fiind în aceste două zile dezlegare la pește, adecă fiind încuviințat a mânca și pește, fiecare român, până chiar și cel mai sărman și nevoiaș, caută să aibă și de acesta de mâncat și aceasta nu numi ca să se hrănească, ci ca să fie sănătos ca peștele în decursul anului (…) Afară de aceasta, e de însemnat că, dacă vrea să fie cineva în decursul anului pescar bun, să poată prinde mult pește, se zice că e bine să meargă după ziua de Buna Vestire la biserică, să ia de acolo anaforă și să meargă după aceea la pește. Și care pește îl va prinde mai întâi, să-i pună o fărâmătură de anaforă în gură și apoi să-i zică: - Du-te! Și cu câți te vei întâlni, spune-le la toți să vină la mine! Și cu aceasta să-l lase iar în apă. Făcând aceasta, se crede că, peste tot anul, când va merge a pescui, va fi foarte norocos și totdeauna va veni cu straița plină».

Merită să afli și despre

Sugestii: