Margareta COSĂCEANU-LAVRILLIER, sculptor

Margareta COSĂCEANU-LAVRILLIER s-a născut la București, in anul 1893 si a încetat din viata la Paris, in anul 1980.
Margareta Cosăceanu este nepoata savantului George Constantinescu, inventatorul Teoriei sonicității.
Se stabilește la Paris din anul 1924. În 1929, s-a căsătorit cu André Lavrillier, cu care a avut trei copii, inclusiv pe fotograful Carol-Marc Lavrillier.

In perioada 1917 - 1920 urmeaza Școala Națională de Arte Frumoase, cu sculptorul Dimitrie Paciurea, București: iar intre anii 1920 - 1922 - Bursă de studiu la Academia de Arte Frumoase, unde este colegă cu Lucian Grigorescu, Roma, Italia. Din 1922 - Academia la Grande Chaumière, unde este remarcată de Antoine Bourdelle. În paralel studiază în atelierul lui Brâncuși.

În 1968 a realizat portretele iluștrilor Romain Gary, Anna de Noailles, Giacometti, Jean Effel.
În 1952, Bernheim-Jeune Gallery a organizat o expoziție retrospectivă a operei ei, iar Muzeul de Artă Modernă al orașului Paris i-a cumpărat lucrarea Marele tors de Femeie. În 1970, la cea de-a 40-a comemorare a morții maestrului ei, ea a creat din memorie un portret al lui Antoine Bourdelle.
Imediat după moartea lui George Enescu, Margareta Cosăceanu-Lavrillier a realizat mulajul pentru mâna şi masca mortuară a marelui muzician român.

Lucrări monumentale:
1922 - Statuia lui George Enescu, Pièta, Cap de fată, Victoria înaripată, Grupul familiei dacice (monument din marmură).
1937- Tudor Vladimirescu, Craiova;
1938 - 1940 - Ansamblu de patru statui în piatră şi două în bronz, Facultatea de Farmacie, Paris, Franța;
- Tânăra fată, Colegiul tehnic din Virre, Franţa;
1945 - Bustul amiralului Jean Charcot, Muzeul Marinei, Paris, Franța;
1950 - Monumentul lui George Enescu, Conservatorul de Muzică, Paris, Franța;
1955 - mulajul pentru mâna şi masca mortuară ale lui George Enescu.

Muzee:

• Francis Jourdain și André Lavrillier, Muzeul de artă modernă, Muzeul Luxembourg, azi Orsay;
• Muzeul Marinei, Paris, Franța;
• Muzeul din Saint Brieuc, Bretania;
• Muzeul Național de Artă al României (opt lucrări, printre care Pietà, o Walkirie ecvestră din 1924, Nud - 1929, Rugăciune - 1930, Cap de femeie - 1938).

Distincții:
1922 - Marele Premiu al Şcolii de Arte Frumoase din Roma;
1937 - Medalia de Onoare la Expoziția internaţională de la Paris;
1960 - Medalia de argint a oraşului Paris.