Svetlana MIHĂILESCU, pictor, scenograf
Svetlana Mihăilescu s-a născut în data de 24 octombrie 1951 în București.
Formarea sa artistică începe devreme, între anii 1969 și 1970, când studiază desenul și pictura sub îndrumarea maestrului Vasile Grigore. Urmează o perioadă de studiu internațional: între 1970 și 1972 frecventează cursurile University of Ottawa, Fine Arts Department, iar în 1972 finalizează cursurile de vară ale Escuela Superior de Bellas Artes San Fernando din Madrid.
Revenită în țară, absolvă în 1974 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția Pictură de Șevalet, în clasa profesorului Constantin Blendea.
După terminarea studiilor, cariera sa ia o direcție remarcabilă și neașteptată: între 1974 și 1977 activează la Studiourile Cinematografice București – Buftea, apoi devine membră a Asociației Cineaștilor și lucrează timp de peste patru decenii ca scenograf și creator de costume pentru film. Colaborează cu regizori emblematici ai cinematografiei românești – Mircea Daneliuc, Lucian Pintilie, Alexandru Tatos, Stere Gulea, Nae Caranfil, Radu Gabrea, Dan Pița, Andrei Gruzsniczki, semnează costumele pentru peste 60 de producții și primește numeroase premii, inclusiv distincții UCIN, ACIN și Premiul Gopo. În paralel, contribuie ca pictor de costume pentru seria de docu-drame realizate de Parafilm și difuzate pe canalele ARTE și Discovery.
Deși cunoscută în lumea filmului pentru rigoarea sa vizuală, artista a păstrat în mod constant o legătură profundă cu pictura și grafica. În ultimele decenii și, mai ales, după retragerea din activitatea cinematografică, revine cu forță la arta de șevalet – „drumul individual al artelor plastice”, cum îl numește.
Lucrările sale recente se concentrează asupra obiectelor, spațiilor domestice și fragmentelor de grădină, privite ca „urme” ale trecerii umane. Fiecare casă, fereastră, acoperiș sau umbrelă vegetală devine un reper încărcat de timp, o hartă afectivă. Artista declară că încearcă să descifreze aceste structuri tăcute, în care viețile oamenilor sunt suprapuse asemenea unor straturi de memorie. Obiectele sunt surprinse în stări de așteptare, în echilibrul dintre lumină și umbră, în tensiunea dintre vizibil și nevăzut.
Lumina este unul dintre elementele centrale ale picturii sale – uneori caldă și difuză, alteori rece, tăioasă sau misterioasă. Umbrele, spune artista, trăiesc uneori „mai intens decât obiectele care le-au generat”, dezvăluind prezențe aflate în afara cadrului, sugerând povești nespuse.
După expoziția „Umbre” (2022), Svetlana Mihăilescu a revenit cu „Stări” (2023), iar în 2025 prezintă seria „Despre lumină” – o meditație complexă asupra felului în care lumina modelează materia, conturează memoria și dă naștere emoției vizuale. Criticii au remarcat în aceste proiecte o maturitate stilistică evidentă, un rafinament al compoziției și o relație subtilă cu tradiția picturală europeană, de la clarobscur până la lirismul cromatic.
„Înainte de asfințit” (acril pe pânză, 70 × 70 cm), de Svetlana Mihăilescu, surprinde un copac masiv, scăldat în lumina rece a cerului. Ramurile dense, conturate fin, contrastează cu albastrul profund, sugerând liniștea și iminența sfârșitului zilei.
Privind în ansamblu, parcursul Svetlanei Mihăilescu este o demonstrație a felului în care un artist poate naviga între două lumi – cinematografia și arta de șevalet – fără a pierde coerența unei vocații autentice. În picturile sale, timpul, lumina, obiectele și tăcerile se transformă în „hărți sensibile”, în fragmente de memorie vizuală ce invită la contemplare și introspecție.
Știi mai multe despre Svetlana MIHĂILESCU, pictor, scenograf? Spune și altora!