Octavian ANGHELUȚĂ, pictor
Octavian Angheluță s-a născut la data de 3 mai 1904, in Brăila, si a încetat din viata la data de 17 noiembrie 1979, București.
A fost unul dintre pictorii activi ai perioadei interbelice și postbelice, cu o prezență constantă în marile manifestări artistice ale epocii.
Între 1924 și 1927, a urmat cursurile Academiei de Arte Plastice din București, la clasa profesorilor G.D. Mirea, Constantin Artachino și Camil Ressu, formându-se într-un climat artistic dominat de rigoare academică și echilibru compozițional. În paralel, a urmat și Facultatea de Litere și Filosofie, consolidându-și astfel fundamentul cultural și intelectual.
Și-a desăvârșit pregătirea artistică prin călătorii de studii în Franța, Olanda, Italia, Ungaria, Cehoslovacia, precum și la Moscova, Kiev, Leningrad și Praga, experiențe care i-au lărgit orizontul plastic și i-au diversificat limbajul artistic.
A debutat în 1929, la Salonul Oficial de Pictură, Sculptură și Grafică din România, unde a primit Premiul Simu pentru lucrările „Colț de atelier” și „Natură moartă”. A participat constant la această importantă manifestare până în 1947, anul desființării Salonului Oficial, fiind distins cu premii în 1932, 1936, 1937 și 1939.
Prima sa expoziție personală a avut loc în 1931, la Câmpina, unde a expus 60 de lucrări. Din acel moment și până în 1974, a organizat expoziții personale la Câmpina și București, menținând un dialog continuu cu publicul și critica de artă.
Între 1938 și 1948, a participat la expozițiile grupării „Tinerimea Artistică”, iar începând din 1946 a fost prezent la expoziții organizate în străinătate, la Sofia, Helsinki, Veneția, Varșovia, Viena, Moscova, Praga, Budapesta, Berlin, Belgrad, Minsk și Bratislava, confirmând recunoașterea internațională a creației sale.
Alături de Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Alexandru Moscu, Ion Țuculescu și Alexandru Ciucurencu, a fondat Asociația Pictorilor și Sculptorilor Români, implicându-se activ în organizarea și reprezentarea vieții artistice românești.
Despre stilul său, Octavian Barbosa scria în „Dicționarul artiștilor români contemporani”: „Sentimental și ironic, preocupat de rigoarea constructivă a desenului pur, dar și de expresivitatea cromatică a formei, Angheluță evoluează în cadrul unui realism tradițional.”
„Portret de fetiță” (ulei pe pânză lipită pe carton, 34,5 × 25,5 cm, 1946) surprinde delicatețea copilăriei prin privirea senină și cromatica luminoasă.
„Natură statică cu raci” (ulei pe pânză, 44 × 62 cm, 1970) surprinde, în limbajul cromatic expresiv al lui Octavian Angheluță, raci roșii așezați pe un platou alb, în contrast cu fundalul verde intens și formele sintetizate ale compoziției.
„La târg” (ulei pe pânză, 48,5 × 63 cm) surprinde, în viziunea lui Octavian Angheluță, animația pieței, cu siluete ritmate și cromatică luminoasă.
„Bărci la mal” (ulei pe carton, 51 × 67,5 cm, semnat stânga jos cu ocru, datat (1)960) redă, în tușa sigură a lui Octav Angheluță (1903–1999), ambarcațiuni ancorate într-un port animat.
„Flori” (ulei pe carton, 48 × 65 cm), semnată dreapta jos cu negru, dezvăluie la Octavian Angheluță o natură statică vibrantă, cu buchet bogat așezat într-o vază decorativă.
„Fată Citind” (ulei pe pânză, 70 × 49 cm, semnat dreapta jos cu albastru) surprinde liniștea concentrării, Octav Angheluță transformând lectura într-un moment de interiorizare, delicatețe și lumină reținută.
Absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti în 1928, sub îndrumarea lui G .D. Mirea şi a lui Camil Ressu, tânărul Octav Angheluţă obţinea prima sa recunoaştere în spaţiul artistic românesc în anul 1929, la expoziţia Salonului Oficial, unde prezenta lucrările „Colţ de atelier” şi „Natură moartă”.
După absolvire, lucrează ca profesor de desen, mai întâi la licee din Huşi şi Câmpina, apoi la Cernica şi Bucureşti.
Întreprinde de-a lungul timpului o serie de călătorii de studii, astfel, în 1931, 1938 - Franța, Olanda, Italia; 1946 - Bulgaria; 1956 - Austria, Ungaria; 1953, 1958, 1959 - Moscova, Leningrad, Kiev, Praga; 1945, 1946 - Sofia; 1960 - Cehoslovacia.
„Portretul doamnei Lili” (ulei pe pânză, 32 × 70 cm) prezintă o figură feminină elegantă, cu cromatică luminoasă și atitudine degajată, realizată de Octav Angheluță.
„Tataia” (ulei pe pânză, 65 × 49 cm) redă cu sobrietate un portret masculin frontal, cu expresie gravă și paletă reținută, realizat de Octav Angheluță.
Portretul ocupă un loc important în opera lui Octav Angheluţă, care pune omul în centrul preocupărilor sale. Artistul mărturiseşte că omul, ”cea mai complexă manifestare a vieţii”, este pentru el o bogată sursă de inspiraţie artistică, oferindu-i ”cele mai variate combinaţii de forme, cele mai luxuriante game de nuanţe şi armonii coloristice, cele mai neaşteptate virtuţi expresive şi o problematică adecvată inepuizabilă”.
„Case din Poiana Sibiului” (1965, acuarelă pe hârtie, 45 × 62,5 cm) este o lucrare de Octav Angheluță, semnată și datată dreapta jos, care surprinde arhitectura rurală prin linii ferme și cromatică limpede, într-o viziune descriptivă și echilibrată.
„Țăran” (ulei pe carton, 95 × 59,5 cm) este un portret realizat de Octav Angheluță, semnat dreapta sus cu brun „OA”, care înfățișează un personaj masculin robust, redat frontal, cu modelare fermă și cromatică sobră, accentuând demnitatea figurii rurale.
Pictorul Octav Angheluță a fost fondator al Asociației Pictorilor și Sculptorilor români, împreună cu, Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Alexandru Moscu, Ion Țuculescu, Alexandru Ciucurencu și profesor la catedra de pictură a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București.
Știi mai multe despre Octavian ANGHELUȚĂ, pictor? Spune și altora!