Palatul CEC din București. Simbolul arhiteturii monumetale de pe calea Victoriei

Palatul Casei de Depuneri și Consemnațiuni (CEC), Petit Palais, este situat in municipiul București, calea Victoriei, nr. 13, sector 3.

Palatul Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) a fost construit pe locul unde se aflau în trecut mănăstirea şi hanul „Sfântul Ioan cel Mare”, complexul fiind demolat în 1875.

la data de 24 noiembrie 1864 apare Casa de Depuneri și Consemnațiuni (CDC), actualul CEC. Instituția a fost prima de credit public din țară, și a apărut printr-un decret al domnitorului Al. I. Cuza, în timp ce ministrul de finanțe, Nicolae Rosetti-Bălcescu, a realizat proiectul de lege.

Ideea de construire a unui nou sediu central i-a aparţinut, predominant, lui Costache Bălcescu (fratele revoluţionarului paşoptist Nicolae Bălcescu), preşedinte al Băncii între anii 1890-1894. Construcția clădirii CEC a început pe 8 iulie 1897, la eveniment participând inclusiv regele Carol I al României și regina Elisabeta.

Realizat după planurile arhitectior Paul Gottereau și Ion Socolescu, cu elemente specifice din arhitectura franceză de la sfârșitul secolului XIX, Palatul CEC a fost terminat în anul 1900 devenind un adevărat simbol al Căii Victoriei.

Construcția palatului CEC a fost finalizată în anul 1900, iar de atunci clădirea nu a mai trecut prin modificări sau renovări importante. Arhitectura este cea specifică academismului francez, de nuanţă eclectică (îmbinarea mai multor stiluri, clasic, neoclasic, baroc), încadrându-se în specificul „la belle epoque” de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Materiale care au stat la baza ridicării Palatului au fost româneşti: de exemplu, mozaicul, din Holul Central şi scările de la etaj, este realizat din marmură de Dobrogea. Candelabrele mari din Holul Central au fost realizate la Viena, iar cele mici, din bordura scărilor, au fost realizate la Bucureşti. 

Pictura a fost realizată de către artistul Michel Simonidy – român de origine greacă, născut la Brăila şi stabilit la Paris.  Pictorul Costin Petrescu, după încoronarea din anul 1923 a Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria, realizează cele două portrete ale acestora aflate în Sala de Consiliu.

Portretele regale vor fi distruse definitiv, în ianuarie 1948, împreună cu busturile de marmură ale lui Carol I şi Elisabeta din Holul Central, după abdicarea regelui Mihai. Picturile au fost refăcute în anul 2005, de către pictorul Casei Regale, Valentin Tănase.

De asemenea, sunt de remarcat si pictura Regina Maria de pictorul Costin Petrescu, refăcută de artistul plastic Valentin Tănase, precum si a Regelui Ferdinand I de Costin Petrescu, refăcută de artistul plastic Valentin Tănase.

Palatul are 5 cupole de sticlă – patru simetrice și una în mijloc, deasupra holului central. Această cupolă a fost mulți ani cea mai mare din România, până la inaugurarea Casei Poporului.

Totuși, piesa de rezistență este opera alegorică „Fortuna distribuind bunurile României în urma Independenţei” amplasată pe tavanul încăperii, fiind lucrată pe pânză maruflată, care se lipește de ziduri, fiind semnată de Mihail Simonidi.

Pe fronton, deasupra intrării, se află un grup statuar alcătuit din două zeități ale mitologiei grecești, statui din piatră naturală ce stau așezate afrontat, stânga-dreapta ceasului. Îl regăsim pe Mercur, zeul Comerțului, și în stânga pe Demeter, zeița fertilității și bogăției. Această lucrare a fost realizată de sculptorul Athanasie Constantinescu.

A rezistat impecabil cutremurelor, inclusiv celui din anul 1977, fără să aibă de suferit, și a scăpat neatinsă chiar și în timpul bombardamentelor din Al Doilea Război Mondial.

Ghișeele CEC au funcționat aici din mai 1900, când a fost deschisă oficial clădirea, până în noiembrie 1999. În anul 2005 a fost inaugurat Muzeul CEC, amenajat în Holul Mare al Palatului.