Palatul și Fabrica de bere Bragadiru din București, calea Rahovei
Palatul și Fabrica de bere „Bragadiru” sunt situate in municipiul București, calea Rahovei, nr. 147-159, sector 5.
“Colosul” sau toate clădirile industriale ce formau fabrica, palatul și casele din vecinătate au fost realizate după planurile concepute de arhitectul austriac Anton Shuckerl în anul 1894. Dumitru Marinescu Bragadiru a conceput Colosul ca un loc de recreere, respectând astfel o tradiție a fabricilor de bere de a avea și un local în vecinătate.
Palatul Bragadiru a fost construit în stil eclectic, având scări în spirală, stucaturi, fațadă ornată cu statui, oglinzi venețiene și balcoane în stil victorian.
Compusă dintr-o spectaculoasă sală de bal care funcționa și ca sală de teatru sau de concerte, o bibliotecă, o popicarie, numeroase camere, magazine și birouri ce funcționau la parter, clădirea era o structură impresionantă ce imbina stilurile celor mai renumite clădiri ale timpului: Camera de Comerț, Poșta Română, Casa de Economii și Consemnatiuni (CEC-ul) și clădirea Curții Supreme de Justiție, toate construite în aceeași perioadă.
Dumitru Bragadiru a murit în 1915, în urma unei crize cardiace. Averea sa a fost păstrată vreme îndelungată de fiul cel mare, pe care-l chema tot Dumitru.
La 11 iunie 1948 regimul comunist a naționalizat întreaga industrie românească. Fabrica de Bere a fost redenumită Fabrica de Bere Rahova după numele cartierului în care se afla. În anul 2003 descendenții lui Dumitru Marinescu Bragadiru au revendicat imobilul Colosseum.
Uriașa sală de bal a palatului, Colosseum Grand Ballroom, poate găzdui până la 400 de persoane, în timp ce întregul complex are o capacitate de peste 700 de persoane.
Dumitru Marinescu Bragadiru (1842 – 1915) a fost om de afaceri care a fost la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea cel mai mare producător de bere din România.
În anul 1909, Fabrica de Bere a fost înființată ca o societate pe acțiuni. În același an, Dumitru Martinescu Bragadiru stabilește reședința familiei în imediata apropiere a fabricii.
La începutul secolului XX, Fabrica Bragadiru reușise să aibă dotări tehnologice de ultimă generaţie la acea vreme şi avea o producţie care depăşea producția cumulată a celor doi competitori, Luther și Oppler.
Tot Bragadirul a construit prima reţea de telefonie cu stâlpi de telegraf din România, reţea care făcea legătura între fabrica de bere şi moşia din comuna Bragadiru din acea vreme, unde deţinea mai multe fabrici de alcool.
